miercuri, 30 decembrie 2009

Pas si simple



Yann Tiersen - Pas Si Simple
Asculta mai multe audio Muzica

Şi ajung gîfîind pe peron, trag în piept aerul mirosind a motorină şi gunoi din gară, fumez cu nerăbdare, timpul ăsta tîmpit, nu mai trece odată. Stau cu plăcere, gîndind că habar n-am ce mă aşteaptă, lucru care mă excită la nebunie şi-mi toarnă zeci de întrebări în cap.
Cînd te văd, nu văd, dar simt că mi se luminează faţa şi alerg să te capturez în braţe, să-mi las corpul să-şi manifeste bucuria de a te vedea, constatînd că şi al tău se bucură la fel de mult. E seară, îmi zici că eşti obosită, mergem la cafeneaua aia marfă din gară, un val de linişte mă domină, te plac, din priviri presupun că şi tu, totul e calm şi eu sunt horny, vorbim aproape două ore toate prostiile, normal. Parcă ţi-a mai trecut din oboseală, ceaiul ăla ciudat pare să fi ajutat. Ajungem în micul meu apartament şi ne punem la un film, nu rezistăm mult, am emoţii, dar pofta pe care mi-o imprimi mă face să mă las dus de instincte, uit să mai gîndesc şi astfel gust prima dată sucul plăcerii tale. Am dormit aşa bine, cînd mă trezesc mă uit la tine cu foame, şi încep să te sărut peste tot, uitînd să am grijă să nu te trezesc. Dulce zi de sîmbătă, alături de dulce tu, al cărui nume încă nu-l cunosc.
Păcat că nu putem sau nu ştim să profităm pînă la refuz, de momentele astea exagerat de plăcute, precum gustul unei portocale în gura sărmană a unui flămînd ce nu a gustat portocală toată viaţa. Şi mai sunt şi momentele de luciditate între gurile astea de plăcere în care-ţi zici "nu vreau să mai simt altceva", dar trec, în ignoranţa noastră şi cît timp sunt, le luăm ca şi cum ni s-ar cuveni. Şi mă trezesc.

* textul nu îmi aparţine, dar îl pot accepta ca fiind al meu, în speranţa că mîine mă voi umple de.. fapt, textul aparţine unui tînar bine intenţionat, care susţine că aş reprezenta o sursă de inspiraţie.
Vorba aia.. inspiraţia e ceva care vine. :)

marți, 29 decembrie 2009

Joc şi cîntecel



pink floyd THE THIN ICE
Asculta mai multe audio Muzica


Asta era problema şi motivul pentru care, în fond, totul continua să fie ca înainte de c.a.t.a.i.f.
Odinioară aveam un mic joc: departe în spate, mă tîram adînc spre creier, dincolo de durerea mea, dincolo de planul fizic, acolo în spate, unde nu ploo niciodată, unde totul poate lua formă şi culoare, unde poţi fi Quijote, unde poţi vedea altceva decît mori de vînt. Închizi doar ochii, nu poţi pierde. Sunt chiar acolo şi totodată plec. Abandon, evadăm dincolo. Îmi vine uneori să alerg, să zbor! Vrei să fugim? Hai să fugim!
Dar totuşi, de ce ne grăbim?...
Lucrurile le afli ascultînd un strop de linişte.

If you should go skating
On the thin ice of modern life
Dragging behind you the silent reproach
Of a million tear-stained eyes
Don't be surprised when a crack in the ice
Appears under your feet.
You slip out of your depth and out of your mind
With your fear flowing out behind you
As you claw the thin ice.

joi, 24 decembrie 2009

C.a.t.a.i.f



The Doors - Soul kitchen
Asculta mai multe audio Muzica

Şi pentru că cel mai bun remediu e să te convingi că e aşa, cînd de fapt nu are nicio legătură. O ascundere fără explicaţii de-partea-asta-a-lucrurilor sau pînă cînd într-o bună zi vei binevoi să găseşti o explicaţie.
600 g tăiţei de casă
200 g zahăr
300 ml lapte
2 g vanilie
2 linguriţe de miere
unt
se fierbe laptele. Se pun tăiţeii într-o tavă unsă cu unt, care se dă la cuptor cînd tăiţeii s-au rumenit, se toarnă peste ei laptele clocotit. Se fierbe zahărul cu mierea şi vanilia în puţină apă, apoi se adaugă în tavă. Se lasă cataiful la cuptor pînă cînd este absorbit siropul. Se serveşte cald, stop.

Let me sleep all night in your soul kitchen,
warm my mind near your gentle stove.
Turn me out and I'll wander, baby,
stumbling in the neon groves.


De ce ce?


Vama Veche - De ce?
Asculta mai multe audio Divertisment

miercuri, 23 decembrie 2009

Cuiuţealafulgerului


Cînd tot restul a eşuat, putem biciui ochii cailor, făcîndu-i astfel să doarmă şi să plîngă.
Dispreţul si tristeţea unor fiinţe şi lucruri, unele faţă de altele, nu sunt chiar de blamat. În lipsa lor, n-ar exista acest continuu efort de a plăcea şi de a învăţa pe cei din jur că lumea e plină de plăcere.
Strigarea mută a modestiei. Să fim serioşi.
Mai bine hai sa hoinărim sub clar de lună, să ne abandonăm lumii în aşteptare.
Encomiastic. Laudă-mă şi tu.
N-am alt gînd decît acela de a refuza să gîndesc.
Aştept pe scară, fumînd, să-mi vină vecinul să-l iubesc pînă i se-ntoarce acasă soţia. Pînă doare. Pînă se ţes pînze de aversiune pe care orice vînt de vacanţă sau de dis-po-ni-bi-li-ta-te în activitate le mătură cu totul.
Doo puncte într-un plan. Atît de depărtate şi atît de diferite, deşi aparent asemănătoare, incît ajungi să iubeşti virgulele. Să ajungi să compui cacofonii de dragul virgulelor. Ce plăcută conversaţie.
Adevărul e căcamastae. Dar nu-i nimic!
Mă sună de la Istanbul. Mă grăbesc. Să nu spuneţi nimănui. Mă duc să-mi ridic o statuie din partea dumneavoastră. Cu bine!


Reflecţii celeste

marți, 22 decembrie 2009

Pasul următor



Pink Floyd - Echoes
Asculta mai multe audio Muzica

O masă rotundă şi mare. Niciun cavaler prezent.
Pulpa de portocală zdrobită se prelinge de-a lungul gîndului prelung, dar nu mai lung de şapte mile. Din punct de vedere psihologic, cifra şapte are o poziţie mediană între prea mult şi prea puţin. Ce e mai puţin decît deloc? Un nimic aberant precum unul mai mic decît un ou mare.
Indecenţă obligatorie şi ecranizată. Jurnale intime, dar nu mai intime decît un sărut franţuzesc sau o constrîngere de bale, argotic formulat.
Ideal ar fi să nu-mi pese. Ideal ar fi un ceai fierbinte cu multă lămîie. Şi mai ideal ar fi o cabană la munte.
Numaiinventacărămizipentrupropriuţizid.
Acest new deal expus in termeni precum disciplină, credinţăpatrieşifamilie, pijamale roz şi ceai de tei.
Nu.
Mai mult de atît.
E de-ajuns să simţi că trăieşti (şi nu numai să trăieşti drept acceptare, drept ceva-care-e-bine-să-se-întîmple) pentru ca tu să pari şi mai frumoasă la fereastră, cu ţigara-n mîna-ţi dreaptă, gura-ti veşnic pofticioasă şi ochii mai verzi decît albastrul cerului.
"Puisque la terre est ronde, mon amour, t'en fais pas, mon amour, t'en fais pas."
Să lansezi vorbe dulci spre azur, azur, azur şi sa te trezeşti cu geamul spart, stai în pat fără să-ţi mănînci desertul, copil rău ce eşti şi ce mai contează dacă cioburile nu-s decît un puzzle al paradisului pierdut.
"Du-te-n mă-ta!" (zise unui cui), "nu mă lasă nici măcar să gîndesc în linişte, la naiba."
Da, la naiba cu pusul de beţe-n roate! Ai uitat că jocurile se fac singure?
Te provoc să mă găseşti fără să mă cauţi. Cap ou pas cap?

Ştiai că..

..s-a dovedit că femeile care ating foarte repede starea de orgasm au manifestat totdeauna o atitudine de independenţă in toate aspectele vieţii. Prin extensie, trebuie căutat ca nici în iubire să nu devenim dependenţi unul de celălalt, ci să căutăm fericirea în mod activ.

vineri, 18 decembrie 2009

Preţul unui om cinstit



Nimic de-a face.

marți, 8 decembrie 2009

O istorie a noastra, a romanilor, un pic diferita de ce ni s-a predat...

M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil.

Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care cauta un adevar absolut... Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:

Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani?

Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta - Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru), urmeaza alta intrebare:

Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?

Si daca profesorul va raspunde: numai 164 ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:

Soldatii "romani" chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latina?

Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati "romani" vorbeau orice limba numai latina nu! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate.

Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din partile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942, p.130).

Si ultima intrebare:

Cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina, de la niste soldati "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de "adevarati romani", care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: "Soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor!!?? soldatul "roman"..."

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometri departare ca sa fie "fecundate" de soldatii "romani"?

Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si "curve", ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cat despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat "copii din flori" aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mandrie", asteptand aparitia "samburilor" noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cat mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele....

La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine romana, prof. dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetuza lui Traian!

De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei?!

Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca... de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din "doi barbati cu... brate tari"! Astfel de declaratii "istorice" te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu!

Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman.

Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina, fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intalnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina, atunci de la cine? - se intreaba aceiasi demni urmasi ai lui Traian...

Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: "Sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul ca dacii vorbeau "latina vulgara", este "un secret" pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.

"Cand sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit talmaci", afirma Densusanu si asta schimba totul. Deci, dacii si romanii vorbeau aceeasi limba! Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua.

Cand nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.

Cand profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel.

Dar, din partea lor am auzit numai tacere. Cand profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea "The Indo-European heritage", aparuta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mandri?

Cand studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani.

Teoria genoamelor situeaza spatiul Carpato-Dunarean ca fiind, nici nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam... Cand am scris "Epopeea Poporului Carpato-Dunarean" si volumele "Noi nu suntem urmasii Romei", "In cautarea istoriei pierdute" si "Calatorie in Dacia - tara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia i se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans".

El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratand leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii; si minune mare, spatiul Carpato-Dunarean este cel vizat!

Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cand Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula - 6,500 i.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York , 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneaza!

Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri.

In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stanga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericile vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba "latina vulgara", chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.

Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Juramantul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc.

Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac: "De ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba dacoromana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor?"

Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si "romanii adevarati", vajnici urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul...

Faptul ca NOI, Romanii, suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala a latinitatii, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nicidecum sa cautam contra argumente, precum cei lipsiti de intelepciune care isi taie cu sarg craca de sub picioare...

Acest articol este extras dintrun text ce apartine Dr. Napoleon Savescu, Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society" of New York


sursa: www.roaim.com

Servituţi sau constrîngeri sau bale



Led Zepplin - Whole Lotta Love
Asculta mai multe audio Muzica

Unde te vei fi aflînd, unde ne vom afla de azi înainte, două puncte într-un univers inexplicabil, aproape sau departe, două puncte care se îndepărtează şi se apropie cu de la sine putere.

luni, 7 decembrie 2009

Exact la asta mă gîndeam şi eu

"Oamenii se consideră prieteni, deoarece coincid cîteva ore pe săptămînă pe o sofa, la un film, uneori într-un pat, sau pentru că fac aceeaşi muncă la birou. În tinereţe, la cafenea, de cîte ori iluzia identităţii cu camarazii nu ne-a făcut fericiţi! Identitate cu bărbaţi şi femei cărora abia dacă le cunoşteam un fel de a fi, o formă de a se dărui, un profil. Îmi amintesc cu o limpezime în afara timpului de cafenelele din Bucuresti în care reuşeam pentru cîteva ceasuri să scăpăm de familie şi de obligaţii, intram pe un teritoriu de fum şi încredere în noi înşine şi în prieteni, ajungeam la ceva care ne consola de precaritate, făgăduindu-ne un fel de nemurire. Şi acolo, la 20 de ani, am rostit cuvintele noastre cele mai lucide, ne-am cunoscut sentimentele cele mai adînci, am fost ca nişte zei ai jumătăţii de Wembley şi ai romului cubanez. Cîntec de cafenea, cielito lindo. Strada, apoi, era ca o expulzare, întotdeauna, îngerul cu spada care aruncă flăcări dirijînd traficul pe Iuliu Maniu si Unirii. Acasă, că-i tîrziu, la treburi, la patul conjugal, la ceaiul de tei pentru bătrîna, la examenul de poimîine, la iubita ridicolă care citeşte romane de Sandra Brown şi cu care ne vom căsători, n-avem scăpare."

Morelliana



Carl Orff- O fortuna
Asculta mai multe audio Diverse

"Mă gîndesc la gesturile uitate, la feluritele atitudini şi cuvinte ale bunicilor, încetul cu încetul pierdute, nu moştenite, căzute pe rînd din arborele timpului. Azi-noapte am găsit o lumînare pe o masa şi, în joacă, am aprins-o şi m-am dus cu ea pe coridor. Curentul stîrnit de mişcare era gata s-o stingă, atunci am văzut ridicîndu-se singură mîna mea stîngă, făcîndu-se căuş, ocrotind flacăra cu un abajur viu care îndepărta curentul. Pe cînd focul se redresa iar, m-am gîndit că acest gest fusese al nostru, al tuturor (am gîndit al nostru şi am gîndit bine, sau am simţit bine) vreme de mii de ani, în cursul Epocii Focului, pînă ce ne-au schimbat-o cu lumina electrică. Mi-am imaginat alte gesturi, cel al femeilor ridicandu-şi marginea fustelor, cel al bărbaţilor căutînd mînerul spadei. Ca şi cuvintele pierdute ale copilăriei, ascultate pentru ultima oară la bătrînii care mureau. La mine acasă nu mai zice nimeni "scrinul cu camfor" , nimeni nu mai vorbeşte de "pirostrii de vatră". Ca şi melodiile timpului, valsurile din anii 20, polcile care-i emoţionau pe bunici.
Mă gîndesc la obiectele acelea, la cutiile, la ustensilele care apar uneori în hambare, în bucătării sau prin cotloane şi a căror folosinţă nu o mai poate explica nimeni. Vanitatea de a crede că înţelegem lucrările timpului: el îşi ingroapă morţii şi păstrează cheile. Numai în vise, în poezie, în joacă - a aprinde o lumînare, a umbla cu ea în mînă pe coridor - ne apropiem uneori de ceea ce am fost înainte de a fi acest ceva care cine stie dacă suntem."

duminică, 6 decembrie 2009

Totuna


Aparenţa unei uşurări a conştiinţei: a găsi, a încerca să se explice, a spune adio pe veci.


Promisoriu


Partea proastă e că, poate, lucrurile s-au şi legat, iar eu nu mi-am dat seama, am rămas în urmă ca bătrînii care aud vorbindu-se de cibernetică şi dau încet din cap, gîndindu-se că a cam venit ora supei de tăiţei.


sâmbătă, 5 decembrie 2009

De ce atît de departe de zei


"Cînd am avut prima mea cauză, nu credeam în Dumnezeu, mă iubeam pe mine însumi şi nu mai iubeam nimic altceva, eram ceea ce voiam, şi voiam să fiu ceea ce eram, şi nu eram constrîns nici de Domnul şi nici de nimic altceva... Din pricina asta îl implorăm pe Dumnezeu să ne scape de Dumnezeu şi să aflăm adevărul bucurîndu-ne de el in vecii vecilor, acolo sus unde îngerii supremi, musca şi sufletul sunt toţi egali, acolo unde mă aflam eu şi unde doream asta şi asta era ceea ce doream..."

Meister Eckhart
predica Beti pauperes spiritu

vineri, 4 decembrie 2009

Asa bine



Ar putea fi asa bine impreuna, da, asa bine impreuna,
ar putea fi asa bine impreuna, da, ar putea, stiu ca ar putea
Iti spun minciuni, am sa-ti spun oribile minciuni,
iti spun minciuni, iti spun oribile minciuni.

Iti povestesc despre lumea pe care-o vom inventa,
o lume desfranata, fara lamentari,
intreprindere, expeditie,
invitatie si inventie.
Da, asa bine impreuna, ah, asa bine impreuna,
ar putea fi asa bine impreuna, da, ar putea, stiu ca ar putea.

Timpul incare astepti te sustrage placerii, decapiteaza ingerii pe care-i distrugi,
ingerii se bat, ingerii plang,
ingerii danseaza si ingerii mor.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Undercover


Aş sta sub un cearceaf acum. Goală.
Moment de sinceritate.


Mavis
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 24 noiembrie 2009

Elipsă



Astfel se regăseau, atrăgîndu-se şi respingîndu-se cum se cuvine dacă nu vrei ca iubirea să se sfîrşească în chip de poză sau în baladă fără cuvinte. Dar iubirea, acest cuvînt..


luni, 23 noiembrie 2009

The Mighty Jungle




Nu sunt mare fană muzică de cluburi, dar dacă tot există aşa ceva, sunt de părere că ei ar trebui să fie number uan, pentru simplul fapt că fac totul cu gura, într-un mod total diferit faţă de fetiţele ce încearcă să înainteze pe scara ierarhică.

duminică, 22 noiembrie 2009

Superlativ


  • Cel mai puternic mod de a transforma un trecut disfuncţional, este acela de a îmbrăţişa un prezent funcţional.
  • Cel mai puternic mod de a atrage o mare iubire, este acela de a ne umple minţile cu gîndul la ea.
  • Cel mai puternic mod de a ne asigura că vom fi iubiţi, este acela de a ne face noi înşine demni de a fi iubiţi.

Cohabiter


Cum vezi, alternanţe de nădejde şi deznădejde. Deducţii, raţionamente detective, subtile, inlănţuiri silogistice, explicaţii, liniştiri. Dramă.


joi, 19 noiembrie 2009

Şi într-o joi, gata.


...sărutîndu-se şi respingîndu-se pe rînd, beţi morţi..



Don't ya love her madly
Don't ya need her badly
Don't ya love her ways
Tell me what you say
Don't ya love her madly
Wanna be her daddy
Don't ya love her face
Don't ya love her as she's walkin' out the door
Like she did one thousand times before
Don't ya love her ways
Tell me what you say
Don't ya love her as she's walkin' out the door
All your love
All your love
All your love
All your love
All your love is gone
So sing a lonely song
Of a deep blue dream
Seven horses seem to be on the mark
Yeah, don't you love her
Don't you love her as she's walkin' out the door
All your love
All your love
All your love
Yeah, all your love is gone
So sing a lonely song
Of a deep blue dream
Seven horses seem to be on the mark
Well, don't ya love her madly
Don't ya love her madly
Don't ya love her madly

duminică, 15 noiembrie 2009

Doar şaijnoo


1. Nu ştiu să gătesc.
2. Dar îmi plac bărbaţii care ştiu s-o faca.
3. Preferabil fără carne, reţete exotice, cu mult piper si usturoi.
4. Îmi place limba portugheză. Ca multor alte femei.
5. Am un fetiş pentru bărbaţii cu părul creţ şi lung.
6. Îmi place muzica ţigănească.
7. Cînd eram mică, obişnuiam să cred că m-am născut karatistă.
8. Nu pot sta o zi fără măcar un litru de ceai. Orice ceai!
9. Îmi plac jocurile. Mai ales cele care îţi pun imaginaţia la contribuţie.
10. Iubesc oamenii sinceri şi fără prejudecăţi.
11. Îmi place literatura avangardistă şi teatrul absurd.
12. Vreau să învăţ tango.
13. Dintre alcoolice, prefer vinul şi berea neagră.
14. N-am fost niciodată la Timişoara.
15. Nu-mi place să mă uit singură la filme.
16. Îmi plac mesajele. Mai ales simbolul reprezentativ - plicul nedesfăcut, care ascunde cuvinte pentru mine. Mă emoţionez ca în faţa unui cadou.
17. Mă doare ignoranţa. Prefer adevărul spus in faţă.
18. Îmi par puerile despărţirile la telefon, pe net sau în scrisori.
19. " Nu pot să trăiesc fără tine ". Ba poţi!
20. N-am mai jucat de mult şotron.
21. Îmi place mazărea. Bob cu bob.
22. Am avut o copilărie interesantă. Cu observaţia că e preferabil ca tot ce-i din cale-afară de interesant să li se-ntîmple altora.
23. Aşa intră oamenii în capitalism. Cumpără ce nu le trebuie, pentru că e 'eftin, dom'le.
24. Mi-ar plăcea să locuiesc într-un sat răsfirat, într-o casă răsfirată..
25. Cataif. Acum. Să mănînc. Vreau. Măcar să gust.
26. Fantezia mea de mic copil era să înot intr-un bazin umplut doar cu frunze uscate de toamnă. Pentru zgomotul crocant.
27. Vreau un weekend departe de tehnologie. Amish.
28. Pur-prin-lipsă-de-măsură.
29. Mă obsedează clipul şi melodia lui Tricky - Hell around the corner.
30. Mă fascinează cultura celtică. Ce-i drept, nu ştiu prea multe despre ea în clipa de faţă. Dar ca idee.
31. Sunt predominant incultă. O recunosc. Noroc ca nu e incurabil.
32. Am auzit că o femeie ştie mai multe despre bărbaţi decît frumuseţea pe care le-o oferă.
33. Nu-mi plac bărbaţii slabi.
34. Nici femeile slabe. Voluptuoase să fie. Vezi Monica Bellucci.
35. Am renunţat la teve de 4 ani.
36. Mi-e dor de anumite persoane.
37. Dar toate la timpul lor.
38. Evit să mă uit la filme horror. Drept consecinţă, am mai puţine temeri.
39. Îmi plac contrastele.
40. Cînd simt nevoia să fac ceva, păi atunci trebuie să fac! Altfel nu mai are farmec.
41. Îmi place să cred că am de ce să fiu ţinută minte.
42. Mai am încă doozeci.. şi şapte?!
43. Din fericire, la calcule încă stau bine.
44. Deşi matematica a fost punctul meu forte doar în a opta.
45. Preget.
46. Vara asta am fost pentru prima oară în străinătate. Grecia.
47. Păcat că aveau meniul în greacă. Şi n-am mîncat decît creveţi şi salată grecească, evident.
48. Sunt frumoşi grecii.
49. Vreau să fac pe cineva fericit. Azi. Maine. Dar mai ales acum.
50. Vreau un hamac la mine în cameră.
51. Nu sunt supărată pe nimeni în prezent. Toţi greşim mai devreme sau mai tîrziu faţă de cineva.
52. Petrec prea mult timp în faţa computerului. Şi nu-s mîndră.
53. Cred în reîncarnare.
54. Îmi place să cred şi că adevărata experienţă a libertaţii e tocmai atunci cînd ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.
55. Mi-e dor de Crăciun.
56. Vreau să-mi fac de cap.
57. Nu sunt microbistă.
58. Azi am realizat cît de perverse sunt ăn realitate clipurile si versurile romîneşti de mai bine de 10 ani, vreme în care eu nici nu bănuiam că banana furată de Suzana nu-i de fapt un fruct.
59. 69 - 10.
60. Încă noo şi am terminat.
61. Nu mai am niciun bunic. Mi-e dor de prăjiturile lui Buni.
62. Visez foarte des casa copilăriei mele din Bistriţa.
63. Cât de bună poate fi dulceaţa de nuci verzi!
64. Şi o ciocolată cu muuuultă cacao, eventual şi cafea, dar mai ales multe alune.
65. Mi-aş fi dorit să fi putut spune mai multe lucruri inteligente la ora asta.
66. Fără al treilea şasă.
67. Trebuie să revăd Underground. Filmul care m-a făcut să plîng şi să rîd în acelaşi timp.
68. Încă una şi mă duc!
69. Numărul norocos pentru orice cuplu.


vineri, 13 noiembrie 2009

c h a u d r o n



"Şotronul se joacă aruncînd o pietricică pe care trebuie s-o împingi cu vîrful pantofului. Elemente: un trotuar, o pietricică, un pantof şi un desen frumos cu creta, de preferinţă colorată. Sus este Cerul, jos Pămîntul, e tare greu să ajungi cu pietricica în Cer, mai întotdeauna calculezi prost şi cade afară din desen. Încetul cu încetul însă, capeţi dibăcia necesară pentru a sări peste feluritele pătrate ( şotron în spirală, şotron in formă de dreptunghi, şotron fantaisie, folosit rar) şi intr-o bună zi înveţi să te desprinzi de Pămînt şi să arunci pietricica sus pănă la Cer, pănă intri in Cer, partea proastă e că tocmai atunci, cînd mai nimeni n-a învăţat să arunce pietricica pănă la cer, se sfîrşeşte brusc copilăria, uiţi că pentru a ajunge în Cer e nevoie, ca elemente, de o pietricică şi de vîrful unui pantof."





joi, 12 noiembrie 2009

Precis că. Bineînţeles că.




Paşii mei de pe astă stradă
Răsună
pe altă stradă
Unde

Mi-aud paşii
Trecînd pe astă stradă
Unde
Doar ceaţa e reală.
Octavio Paz


Nu era o certitudine metodică, oh, nu, deşi era o femeie sensibilă, care nu se mulţumea cu poezia, ci se exprima şi manual, frecîndu-se de Ivan ca să se-ncălzească, mîngîindu-i braţul, îngînînd versuri melancolice si obscenităţi împotriva parlamentului si mai ales, a foştilor.
Să fim serioşi. Cînd mi se întîmplă aşa ceva, nu mai stau privind către lume, dinspre mine spre ce e în jur, ci pentru o secundă eu sunt lumea, planul din afară, toate din jur privindu-mă.
- Pornografie în toată regula, zice Ivan. N-o să-ţi placă.


Yes I have slept with beauty
in my own weird way
and I have made a hungry scene or two

with beauty in my bed
and so spilled out another poem or two

and so spilled out another poem or two
upon the Bosch-like world


Lawrence Ferlinghetti



miercuri, 11 noiembrie 2009

Fără să ştiu de ce, ce.

nu asta voiai sa-mi spui

Nici joi nu ma mai tragi de păr, nici luni nu mă mai trezeşti la cinci dooşcinci dimineaţa, nici sîmbătă nu mă mai pui să-ţi scriu scrisori de dragoste. Marti nu-mai-ştiu, miercuri iţi va fi dor de mine, duminică vei merge la pescuit şi abia vineri mă vei căuta în locul unde obişnuiam să numărăm cuplurile grobiene.
Nu durează deloc, doi paşi pe stradă, atît cît să respiri adînc (uneori, cînd te trezeşti, durează puţin mai mult, dar atunci e de-a dreptul fabulos).
Şi iată că, pe de o parte, ai reuşit în mod deliberat să te desprinzi de un atrăgător capitol din viaţa ta.
Ceşcuţa de ceai e roşie, bunul sălbatic e verde, Ivan era un rus formidabil.



nu asta voiai sa-mi spui


Saltillo - Grafting
Asculta mai multe audio Muzica


GROBIAN, -Ă, grobieni, -e = (adj.) (Despre oameni) Prost crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar; Care vădește lipsă de educație; cu apucături grosolane. – Din germ., pol. grobian.

marți, 3 noiembrie 2009

Cu schepsis



Tricky - Hell is Round the Corner
Vezi mai multe video din Muzica

Tricky este un muzician şi actor englez. Muzica sa este o îmbinare de rock, hip-hop şi pop. Albumul său de debut Maxinquaye a fost nominalizat la Mercury Prize şi a fost votat albumul anului de revista New Musical Express.

luni, 2 noiembrie 2009

Pascal – trestia de zahăr gînditoare


S-a născut la 19 iunie 1623 şi, din cîte se ştie, nu a inventat şi nu a făcut nici o descoperire pînă la vîrsta de un an. Cu toate acestea, Pascal a fost un copil deosebit de inteligent. Iar asta nu numai în comparaţie cu surorile sale. Cultura sa bogată se datorează în special tatălui său, care a avut înţelepciunea, inspiraţia, cum vreţi să-i spuneţi, să nu-l dea la şcoală, copilul avînd astfel timp să înveţe. Deşi îl bătea la cap cu Cicero şi limba latină, Pascal a avut timp, între declinări şi declamări, să se pună la punct cu matematica şi ştiinţele exacte.
Astfel că, pe la 12 ani, în vremea în care se juca cu băţu-n ţărînă, a descoperit geometria euclidiană. Dincolo de legendă şi bîrfă, cert este că de Crăciun, cînd a primit Elementele lui Euclid, a regretat trenuleţul electric chinezesc, pentru că ştia totul ca pe apă.

Cunoaşte-te pe tine însuţi ca pe aproapele tău

Între 12 şi 16 ani nu se întîmplă mai nimic în viaţa intelectuală a tînărului, de altfel singura pe care o avea, de unde şi vorba sa: “O viaţă intelectuală avem şi trebuie s-o trăim la maximum”. Dar nici nu face bine 16 ani, că o şi pune de un tratat despre secţiunile conice care lasă cu gura căscată lumea savanţilor vremii. Iar la 19 ani construieşte o maşină de calcul ca să uşureze munca tatălui. Probabil că e vorba de abacul cu manivelă şi bon fiscal. În timpul liber, din cauză că simţea un gol în viaţa sa, făcea experimente despre vid. Însă, ca orice copil, acordă timp şi jocului, concepînd o teorie a ruletei, de referinţă mai tîrziu în calculul probabilistic.
Cu toate astea pe cap, obosit probabil, nici nu-şi dă seama, într-un studiu despre cicloidă, că e la un pas să descopere calculul infinitezimal. Copil, ce să-i ceri!
Subit, abandonează studiul ştiinţelor ca să se ocupe de filosofie. Moment hotărîtor în viaţa fiecărui adolescent, clipa în care tînărul de mare viitor se transformă într-un ratat de toată frumuseţea. Originalitatea vederilor din matematici capătă în aria filosofiei aura metodei Beuran, mai exact Pascal găseşte ca noutate şi ca proprie descoperire sintagma “Cunoaşte-te pe tine însuţi!”
În 1646 se înhăitează cu janseniştii, îndemnîndu-şi surorile să studieze la Port-Royal. Trebuie făcută în acest punct o îndreptare istorică: Matilda Pascal Cojocăriţa nu este sora lui Blaise.

Revelaţie de dragoste

Are o scurtă perioadă în care umblă teleleu în compania selectă a unor poeţi anonimi, actori şi alţi oameni de mare viitor. Scrie acum Discurs asupra pasiunilor iubirii, lucrare inspirată de o oarecare domnişoară Roannez, acesta fiind singurul element biografic care se cunoaşte despre ea. După cum nu se cunoaşte dacă, pe lîngă inspiraţie, la mijloc a fost vorba şi despre cîteva procente de transpiraţie, cum îi stă bine fiecărui geniu care se respectă.
Cotitura spre religie o face brusc, în noaptea de 23 noiembrie 1654, cînd are o revelaţie. Subtitrarea revelaţiei şi-a scris-o pe o bucată de piele (care nu făcea parte din corpul său), cusută mai apoi pe interiorul ţoalelor, ca nu cumva să uite de ce a intrat în afaceri cu Dumnezeu.
Cităm: “Foc, certitudine, certitudine, simţire, bucurie, pace, uitarea lumii şi a tuturor lucrurilor în afară de Dumnezeu, renunţare interioară, desăvîrşită”. Lucru clar, omul nostru renunţase cu totul la logică.
Se retrage din societate la Port-Royal, unde trăieşte pînă la sfîrşitul vieţii. Aici scrie Cugetările, lucrare neterminată care l-a făcut celebru. Era şi greu de încheiat o scriere în care a vrut să spună totul despre orice, intenţie care, după cum se ştie, nu a reuşit pînă la apariţia rubricii Săptămîna pe scurt în revista România Mare.
A petrecut ultimii ani de viaţă în muţenie, meşterind o pereche de chiloţi din piele cu ţinte. Scopul? Înfrîngerea dorinţelor trupeşti.
În 1662, fără să fi scris “Luceafărul”, moare în vîrstă de 39 de ani.

Omul, ce mare trestie?

Filosofia lui Pascal, la mare trecere în facultăţi, şi pentru faptul că permite multe interpretări lăutăreşti, după ureche, e una de milog: viaţa e grea, omul e slab, e vai steaua lui, se fîlfîie după cum bate vîntul, ce să mai, e ca o trestie. Da, spune Pascal, dar e o trestie gînditoare, ceea ce îl înnobilează. Omul e singura fiinţă care suferă, dar care ştie că suferă, iar de-aici toată superioritatea şi nobleţea sa. Vax! Spune-i-o lu’ Mutu acum, cînd are datorie şi cînd ştie că are datorie. După cum vedeţi, e o filosofie tonică! Ce să mai, te scoală de pe boală.

Sursa: plaicuboi.ro

duminică, 25 octombrie 2009

El credea ca da, iar eu credeam ca noi.




Bill Withers - Ain't No Sunshine
Asculta mai multe audio Muzica

Ah, cu mania asta de a pune ordine, de a-ti spune: muntii, plajele nu au niciun rost. Nu e timpul rasetelor si al vacantelor. La naiba aceasta plimbare vapoaroasa care ma impiedica sa regasesc cadrul obisnuit al zilelor mele!
  • "Sa faci ca trasaturile femeii pe care o imbratisezi sa se suprapuna acelora femeii visate."
  • "Si nu e o minune ca tocmai acest suras al unei femei indulceste liniile diminetii?"
  • "M-am desteptat din nebunia aceasta a geloziei cu cateva zile inainte de plecare. Am surprins-o o data, cum ma priveste in timp ce citeam, si era atata adoratie, atata netagaduita dragoste in privirea ei, incat o mare liniste mi-a inecat toata fiinta."
  • "Sunt anumite fapte, anumite lucruri, incepand cu numele tau, care sunt atat de ale noastre, incat ar trebui sa ramana definitiv ale noastre."
  • "Daca ai putea iubi necontenit, numai un singur lucru, fara ca puritatea actului sa se altereze, fara ca sa-i simti consecintele, atunci, poate, s-ar putea spune ca iubirea e un criteriu absolut de justificare, un instrument sigur de salvare a sufletului."
  • "Povestea de dragoste este un dans emotional si sexual al umbrelor, executat in spatele valului spiritual de catre sinele nostru autentic. Acest val nu e o iluzie, ci o panza foarte subtire de borangic. In interiorul acelei realitati, noi plutim intr-un lichid amniotic al spiritului, pregatindu-ne sa renastem din nou."
  • "Oamenii narcisisti sunt singuri. Ei inteleg gresit independenta, luand adesea angajarea in a trai in singuratate, drept sanatate psihologica."
  • "Ne aflam in relatie unul cu celalalt pentru a experimenta aspecte din noi insine care nu pot fi experimentate atunci cand suntem singuri. Unele dintre aceste aspecte sunt fatete ale existentei noastre mai solitare extinse pentru a include si o alta fiinta."
  • "Am fugit la mii de km de iubita mea si cand m-am simtit la adapost de orice imbratisare reala, am urlat la ea ca un caine la luna."


Filmuletul de aici (trebuie downloadat, da, dar merita) m-a determinat sa nu mai cred cu inversunare ca ma doresc a fi Nobody's Wife for the rest of my life. Vinovati: Alin Ciortea si Ovi Cincheza.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

O gura aleasa din toate gurile


"Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa din toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intru totul cu gura ta ce zambeste sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea.
Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai aproape, si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam, intr-o efemera si cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa."


La orice hotel, in orice asternut



Pink Floyd - Embryo
Asculta mai multe audio Muzica

"A fost singura data cand, descumpanit ca un matador fabulos pentru care a ucide inseamna a reda taurul marii si marea cerului, o maltrata pe Maga de-a lungul unei nopti nesfarsite despre care nu prea mai vorbira apoi, o facu Pasiphae, o intoarse si o patrunse ca pe un adolescent, o cerceta si-i impuse servitutile celei mai amarate tarfe, o preaslavi ca pe o constelatie, o tinu in brate mirosind a sange, ii dadu sa-i bea samanta ce napadeste gura ca o provocare spre Logos, ii supse umbra pantecului si cu propria-i esenta in acest ultim act de cunoastere pe care numai barbatul il poate darui femeii, o innebuni cu pielea si parul si saliva si scantecele lui, o goli pana la cea de pe urma picatura din forta-i magnifica, o tranti pe perna si pe cearsaf, simtind-o cum plange de fericire lipita de fata lui, pe care o noua tigara o reda noptii din camera si din hotel."


Pasiphae, fiica lui Helios şi a oceanidei Perse şi soţia regelui Minos. Episodul cel mai cunoscut legat de numele ei este dragostea nefirească pe care a nutrit-o faţă de taurul fioros care devasta ţara lui Minos. Din unirea monstruoasă dintre taur şi Pasiphae s-a născut Minotaurul. Cu regele Minos, Pasiphae a avut trei copii: Androgeos, Ariadne şi Phaedra. Ca şi sora sa Circe, Pasiphae avea darul profeţiei şi se pricepea la vrăji.






miercuri, 21 octombrie 2009

Ce mi-ar placea mie sa fiu daca nu as fi ceea ce sunt


Queen - Bohemian rhapsody
Asculta mai multe audio Muzica

"Totdeauna cand incepe timpul racoros, adica pe la jumatatea toamnei, mi se nazare sa ma gandesc la tot felul de idei de tip esentric sau esotic, ca de pilda aceea ca mi-ar placea sa fiu randunica spre a zbura in tarile calde, sau furnica spre a ma vari binisor intr-o pivnita si a ma infrupta din alimentele pastrate peste vara, sau o vipera ca acelea de la gradina zoologica, tinute intr-o cusca de sticla incalzita ca sa nu amorteasca de frig, asa cum patesc bietele fapturi omenesti care nu-si pot cumpara haine, ca-s tare scumpe, si nici nu se pot incalzi din lipsa de gaz, din lipsa de carbuni, din lipsa de lemne si din lipsa de bani, fiindca atunci cand ai bistari ;a tine poti intra in orice carciuma si poti cere un rachiu zdravan care incalzeste grozav, desi nu se cade sa intreci masura, caci din exces se trage viciul si din viciu nevolnicia trupului, precum si defectele morale ale fiecaruia si, cand o pornesti in jos pe povarnisul fatal al lipsei de buna crestere in toate sensurile, nimeni si nimic nu te mai salveaza de la sfarsitul in cel mai inspaimantator cos de gunoi al nevredniciei omenesti, si niciodata nu-ti vor intinde o mana ca sa te scoata din malul spurcat unde te balacesti, de parc-ai fi intocmai un condor care la tinerete a stiut sa se inalte si sa zboare peste creste semete de munti, dar cand a ajuns batran a cazut jos ca un bombardier in picaj pe care-l lasa motorul moral. Si sa dea Domnul ca tot ce scriu eu aici sa-i fie cuiva de folos, sa ia bine aminte in ce chip se poarta si sa nu se caiasca atunci cand e prea tarziu si totul s-a dus pe apa sambetei din vina lui!"

Cesar Bruto

CONDOR, condori = (s.m.) Cel mai mare vultur, cu capul și cu gâtul golaș, complet mut, care trăiește în munții Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. și: cóndor] – Din fr. condor.

luni, 19 octombrie 2009

Reverie



Eric Clapton - Wonderful tonight
Asculta mai multe audio Muzica

De ziua mea, in camera lui modesta, mansardata, am gasit peste tot frunze de toate nuantele, de la verde crud la castaniu, rosu-aprins si galben ca lamaia. Pe jos, covor de frunze, pe pat, cuvertura de frunze, rama oglinzii impodobita cu frunze. Fata de masa acoperita cu frunze. O sticla de vin vechi, culoarea chihlimbarului, dulce, parfumat. Pe un platou, branzeturi, struguri si bucati de ciocolata amaruie cu migdale. Ceaiul fierbinte din coji de portocale. Cafeaua dulce, cu scortisoara si ghimbir. Un patefon si numai doua discuri. Atat avea. Antonio Carlos Jobim si Billie Holiday. Il priveam si aveam senzatia ca nu umbla cu un disc, ci cu un suflet fragil inchis intr-o sticla. Descoperisem o lume pe care cei din jurul meu nu o stiau - ca o gradina secreta in care doar mie mi s-a permis accesul. Cand inchideam ochii si ma concentram, eram capabila sa vad vartejurile pe care le creau sunetele. Toate celelalte nu erau decat iluzii. Daca nu aveau consistenta, in mod fatal nici nu existau. Nu mai erau decat pur si simplu niste recuzita din mucava. Singurele realitati palpabile erau noi doi si atat.

RECUZITĂ, recuzite = (s.f.) Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.
MUCAVA, mucavale = (s.f.) Carton gros întrebuințat la legatul cărților, la confecționarea cutiilor, ambalajelor etc. – Din tc. mukavva.

duminică, 18 octombrie 2009

Tragi-comedie absurda



Zebre - Totuna
Asculta mai multe audio Muzica

Cadril
de Carlos Drummond de Andrade

Joao iubea pe Teresa care iubea pe Raimundo care
iubea pe Maria care iubea pe Joaquim care iubea
pe Lili care nu iubea pe nimeni.
Joao a plecat în Statele Unite, Teresa la mânăstire,
Raimundo a pierit într-un accident de circulaţie,
Maria a rămas fecioară bătrână.
Joaquim s-a sinucis iar Lili s-a căsătorit
cu J. Pintos Fernandes
care n-are nimic cu povestea asta.

sâmbătă, 17 octombrie 2009

.

NUR, nuri = (s.m.) (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p.ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace; Cu ~i cu deosebită putere de atracție. A face ~i a-și etala grațiile pentru a seduce pe cineva – Din tc. nur.

vineri, 16 octombrie 2009

5'NIZZA



5'nizza e numele trupei, formata, din Serhiy Babkin (Сергій Бабкін) (chitarist) si Andriy “Sun” Zaporozhets (Андрій Запорожець) (vocalist). Cica in limba romana, inseamna vineri. Trupa e din Ucraina, s-a fondat in 2000, si-a lansat primul album Unplugged in 2002, dar doar ca varianta demo. In 2003 au lansat primul material oficial, pe numele sau, Pyatnitsa. In 2005 au mai scos un album, O'5. Cica inseamna "Din nou", intr-o traducere caineasca.
Muzica cu influente reggae, latino, rock si hip-hop, abordand un stil folk limitat la voce, beatboxing si chitara acustica.


P.s - Serhiy Babkin Stop al meu! :D


.

FOBURG, foburguri = (s.n.) (Franțuzism) Parte dintr-un oraș care este sau care era odinioară situată în afara (zidurilor) orașului; Suburbie, mahala, periferie. – Din fr. faubourg.

joi, 15 octombrie 2009

Adagiu



Led Zeppelin - Babe I'm Gonna Leave You
Asculta mai multe audio Muzica

"Poate ca barbatii nu sunt chiar atat de pacatosi pe cat se crede. Traiesc insa in instantanee, foarte rar in monumente eterne. Nu mint cand spun ca o femeie le e draga, dar, daca sunt siliti sa repete lucrul asta, dupa cateva luni, dupa cativa ani, incep sa minta."

* ADAGIU, adagii = s.n.) (Livr.) Maximă, sentință, aforism, cugetare, dicton, apoftegmă; Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață – Din lat. adagium, fr. adage.

miercuri, 14 octombrie 2009

Cafea cu scortisoara si miere


Sa nu mai pui niciodata astfel de intrebari, sa recunosti cinstit cand nu esti in stare sa fii la inaltimea unei clipe, sa nu fii nedrept, las. Iti spun asta cu duritate, dar trebuie. Intr-o zi poate ca vei simti ca nu mai iubesti sau ca ma iubesti mai putin, poate fi o stare trecatoare sau definitiva, cauta sa ramai singur atunci, departe de mine, cauta sa te limpezesti. As vrea sa stii ca nu ai nicio obligatie fata de mine decat aceea de a fi cinstit. Nu am nevoie sa fiu menajata, fals mangaiata, derutata prin mijlocul naiv de a-mi atribui mie o stare care e a ta sau care a fost provocata de tine. Intalnirea noastra trebuie sa fie mereu frumoasa cum a fost, intreaga, intensa si mai ales adevarata. Nu trebuie s-o coboram, gandeste-te nu trebuie s-o micsoram, s-o meschinizam, s-o reducem la bietele noastre masuri atunci cand nu mai putem fi noi la inaltimea acelui miracol care a provocat-o. Ai incercat sa faci asta, m-am opus. Te-ai suparat de nenumarate ori, de cate ori m-ai simtit refractara. Am fost refractara tot timpul, n-am vrut si n-am putut mai ales sa accept mai putin decat tot.


Beck- everybody's gotta learn sometimes
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 13 octombrie 2009

.

COZERIE, cozerii = (s.f.) (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ; Expunere simplă a gândurilor, fără pretenție. – Din fr. causerie.

Dragul meu, ziua asta e facuta sa fim impreuna, bine inveliti cu patura.


Led Zeppelin - Babe I'm Gonna Leave You
Asculta mai multe audio Muzica

.

BALABUSTĂ, balabuste = (s.f.) Nevastă de evreu. ; (Glumeț) Nevastă, soție. ; (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idișul balabuste.

Tacerea te-ar ajuta



I can't quit you baby
Asculta mai multe audio Muzica


Cum izoleaza dragostea de tot ce este organic unui om, de toata tineretea din jurul lui. Poate il izoleaza chiar de viata; se intampla atatea lucruri langa tine cand iubesti, despre care habar nu ai. E aproape anti-sociala dragostea asta nebuneasca, pasiunea!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...