Baraca Paulinei

Dumnezeul lui era sfasiat de-o boala si acum nu-si mai gasea linistea. Stia c-avea o minge din vinilin pe care o aprecia, si-o spargea de fiecare data cand avea chef sa umfle ceva. "Am plamanul stang praf, cancer, si imi este foarte frig!"
Nu-si mai aduce aminte pe cine a futut ultima oara; parca o chema, sau poate ca nu; cert e ca nu ar mai vrea s-o revada. Uita tot ce-am scris pana acum, dar isi mentine echilibrul.
Cliseul a inceput sa vanda, si el este un scriitor cliseist.
L-as ucide.

Sora lui e moarta dupa el. Seara de seara, se lasa violata. Si ea e tipa despre care scrie mereu; pacat ca doar el se gandeste.

La pescuit de guvizi

Si-o dorea de mult din toate punctele de vedere; deschizand ochii, a vazut altceva. Ea, statea cracanta in fata lui, intr-un fel de satin, cu sanii iesiti din sutien: "Fute-ma!" i-a zis ea plina de patos.

Nu stia daca vrea, nu stia daca poate, nu voia. Avea o atitudine lipsita de esenta: el gol jos undeva-n stanga ei, si ea legata de gat cu un fel de funie, iar picioarele atarnandu-i altcumva - cumva mai special; nu voise decat s-o violeze.

Si ea a cedat.

Vioara cedase si ea, caci violonistul nu se putea concentra din cauza ochilor atintiti prin el de la blocul de vizavi, asupra violului.

Lamaia incepuse sa prinda mucegai, unghiile-i cresteau cate 1mm la fiecare 30 secunde.

Incepuse s-o sfasie.

Vibratorul o lua la fuga in cautarea vecinei de la 2, care cu o seara in urma isi facuse rugaciunea prin care-i cerea bunului Dumnezeu sa nu o lase sa moara virgina.

Ea, ca o zdreanta, atarna fasii de-a lungul patului.

Mure-n semn de prietenie

Isi alege, lesne de inteles astfel, subiectul cu inversunare. Era o mare-ntreaga de bilete, numerotate de la 1 la 10. Sub fiecare bilet era un alt numar; fiecare numar tras iti dadea un indiciu. Cineva a tras biletul numerotat 2, si pe el era inscris un nume.
Si-a dat seama tarziu de asta, dupa ce-a bagat deja biletul in buzunar. Avea buzunarul rupt.
Si nasul plin de cocaina. Toti il priveau cum incepea sa se dezbrace lasciv, desenand zeci de nume cu degetele mazgalite de tempera pe paru-i de pe piept si cantand din rasputeri, dar totusi cu o voce suava, The Beatles.
La cinci metri departare, biletul invelea 1 gram de muguri pisati si uscati.
Si-a dat foarte tarziu seama unde isi pusese cheile de la masina. Le uitase la ea-n camera; batu la usa; usa era intredeschisa.
Camera era asuprita unor umbre, pe care el le lasase acolo de ceva timp.
Pe pat, ea se penetra cu un vibrator, cu o forma circulara. Si-a adus aminte ca ea lucra intr-un decor infirm, si tot sporul ei normal, era plasticul.
Cum sa-i ceara acum socoteala?
Se aseza pe jos, in fund, isi scoase pila si incepuse sa-si aranjeze unghiile, privind-o.
Cu cat crestea intensitatea penetrarilor, cu atat mai repede si mai grav isi pilea unghiile, pastrandu-si totusi o privire calma.
Finalizarea consta intr-un bocet prelung insotit de aplauzele unor spectatori de la blocul de vizavi. Un violonist nu tocmai genial, uitandu-se la partitura sa, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme, in coltul camerei. Ea se ridica usor, sfasiata de placere, si-i intinse o felie de lamaie, cu care protagonistul incepuse sa-si lustruiasca unghiile proaspat pilite.

Limbile straine sunt un bun corset

Izbutea sa-si cultive o aparenta de femeie independenta, cand de fapt avea o nevoie disperata de tovarasie. Cand sosea undeva, toti o priveau, dar de obicei isi incheia seara de una singura.


Nu voi mai convietui cu nebuni care se socotesc normali si plini de importanta, dar a caror unica menire in viata este sa faca totul mai dificil pentru ceilalti.
O sa vand lalele si fructe in fata Teatrului Municipal, o sa fiu maseuza, principesa de Burgundia. Mi-am dat destul tribut de nebunie inutila.
Oamenii nu invata niciodata nimic din ceea ce li se povestese, e nevoie sa descopere totul ei insisi.
Sparge paharul asta, te rog si elibereaza-te de toate ideile astea blestemate, de mania de a gasi o explicatie pentru orice si de a face numai lucruri cu care sunt de acord ceilalti.

Era o zi superba, o zi tulburatoare de vara, atat de scurta, atat de scurta...

Trudesc, nu gluma.

Daca nu acum, atunci cand?

Exista in fiecare lucru mijloace nesfarsite de bucurie. Pentru ca pana si fanteziile moderne cele mai dezumanizate se bazeaza tot pe o figura veche si simpla. Asa cum haina lui neagra te facea sa crezi ca e neagra numai pentru ca era de un purpuriu prea dens. Isi putea imagina doar, ca intr0o fabula veche, ca daca mergeai spre apus pana la capatul lumii intalneai ceva, un copac de exemplu, care ar fi mai mult sau mai putin un copac, ar fi fost, sa zicem, un copac bantuit de un spirit, iar daca ar fi mers spre rasarit, tot pana la capatul lumii, ar fi intalnit un alt lucru, care nu era pe de-a-ntregul ceea ce parea, un turn poate, numai ca insasi forma era perversa.
In tot acest torent de ganduri existau totusi 2 idei care nu-mi trecusera niciodata prin minte..
Dupa parerea mea, cuvantul ar fi "roz".

Vincent - Tim.Burton.Short.Animation.1982

Timothy William Burton (n. 25 august, 1958) este un regizor american. Se poate mândri cu unicitatea filmelor sale. Un cinefil recunoaşte după primul impact vizual un film semnat Tim Burton, iar în momentul în care îl vede pe Jonny Depp se convinge că filmul vizionat este al regizorului american. Mai ales în ultimii ani, Burton a lucrat aproape exclusiv cu actorul Depp ca dovezi stau cele mai recente filme ale regizotului, este vorba despre "Charlie şi fabrica de ciocolată" şi "Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street". Cei doi reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp şi regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestaţia de excepţie a actorului mai mult de atât fizionomia sa reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle man), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toţi reprezintă nişte personaje de excepeţie, date la o parte de societate, neînţelese şi pasionate de artă. Personajele caută absolutul în domeniul lor oricare ar fi acesta. Oarecum personajele apar toate în oglinda lui Burton. Regizorul a avut o adolescentă grea fiind un tanar foarte dificil. Retras în camera sa viziona filme horror, a dezvoltat o pasiune îndeosebi pentru actorul Vincent Price, căruia i-a dedicat în cele din urmă filmul de animaţie, "Vincent" (1982). De asemenea, Fire creativă, copilul Burton era pasionat de desen. Filmul “Edward Maini-de –foarfece” este inspirat dintr-un desen realizat de Burton în adolescenţă, personajul aşternut pe hârtie, Edward este regizorul în sine, un om foarte talentat şi sensibil, însă neînţeles de cei din jurul său.

Desi considerat de multi ca fiind un regizor netalentat după o lungă perioadă petrecută fără succes la casa de producţie "Disney", în anul 1985, la începutul carierei sale, a realizat filmul “Marea aventură a lui Pee-Wee” folosindu-se de un buget total de 7 milioane dolari, încasările au fost însă de peste 40 de milioane de dolari.

Pentru a ilustra stilul aparte a lui Tim Burton în ceea ce priveste regia, decorul, costumele şi personajele am ales trei filme icon al regizorului: “Edward Mâini-de-foarfece” , “Big Fish” şi “Charlie şi fabrica de ciocolată”.

"Edward Mâini-de-foarfece"

"Edward Mâini-de-foarfece" De menţionat este că foarte multe filme ale lui Burton au o voce povestitoare. Cineva introduce mereu publicul în cadrul magic al poveştii redate. Cadrul de poveste nu este singurul element fabulos în filmele sale. Fantasticul este prezent şi de obicei filmul conţine o morală sau chiar explică unele fenomene, cum este cazul filmului “Edward Mâin-de-foarfece”. Burton explică apariţia zăpezii în oraşul unde ia naştere opera unui inventator bătrân. Băiatul creat de nebunul bătrân rămâne nefinalizat, iar în locul mâinilor acesta are doua foarfece. Odată ajuns în societatea meschină, unde oamenii nu îi pot accepta felul, acesta reuşeşte să îi impresioneze prin sculpturile sale. Băiatul devine emblema oraşului şi toată lumea profită de talentul său. La cea mai mică greşeală este alungat din oraş iar acesta se refugiază în casa inventatorului. Pe vărful unui deal, Edward o sculptează de acum pentru eternitate in gheaţă pe iubita lui “pământeană” şi astfel apare ninsoarea in suburbiile unui oraş american. Costumul lui Edward este unic, este de fapt pielea lui. Un costum din piele neagră. Are părul zbârlit şi are faţa plină de tăieturi. Chiar dacă înfăţişeara sa este întunecată, Edward este în fond un persoanaj extrem de inocent şi naiv. Tinde spre iubire deşi nu o cunoaşte. Nu cunoaşte nici răul din lume şi nici oamenii făţarnici. Întregul decor este fabulos, spectatorul are impresia că vizionează un basm, însă conotaţiile şi simbolurile din pelicula lui Burton transformă produsul finit într-un cod al vieţii. Învăţămintele extrase din lumea magică sunt pe cât se poate de valabile şi aplicabile în lumea reală. Elementul gotic prezent în pelicula lui Burton este întunecat dar atrage prin inocenţă la fel ca şi personajul care este regizorul insuşi. Edward est Tim, cel care nu este înţeles de societate şi se izolează de aceasta pentru că altfel distruge totul îm jurul lui.

“Big Fish”

“Big Fish” este primul film care părăseşte culorile închise şi atmosfera devine mai vioaie prin imagini de poveste. Burton ne prezintă un adevrăat basm folosindu-se de personaje fabuloase precum: uriaşi, pitici, sirene, siameze, circari, clovni şi multe alte personaje stranii. Din nou însă straniul devine simpatic şi foarte real. Mesajul filmului este nu altul decât viaţa monotonă lipsită de vraja basmelor privită metaforic. Conotaţiile din film sunt nesfârşite. Evan Mcgregor joacă rolul principal întruchipându-l pe Edward Bloom, un om care de-a lungul întregii sale vieţi căuta pasiunea şi poveştile închipuite. Pe patul de moarte acesta îşi relatează încă o dată povestea vieţii, care nu este deloc una ordinară, cel puţin nu în imaginaţia sa. Un Basm în toată putearea cuvântului, colorat şi plin de magie, la baza căruia stă cel mai pur sentiment, dragostea. Burton redă anii ’50 din SUA, într-un cadru, însă care nu a existat niciodată. “Viaţa privită ca o metaforă” acesta este motto-ul personajului principal. Este prima dată când Tim Burton nu colaborează cu Jonny Depp, însă regizorul rezervă pentru Depp roluri care presupun personaje psihotice. Creaţiile lui Burton nu sunt nişte nebuni care se dezlănţuie în societate ci nişte fiinţe dedicate pasiunii lor, nişte caractere puternice şi colorate chiar dacă poartă costume de culori închise şi un machiaj macabru. Tocmai aceste două extreme atrag fascinaţia publicului. Personajele au o înfăţişare sumbră şi un caracter omenos, plin de calităţi excepţionale la care mulţi doar aspiră. Burton înfăşoară personajele sale într-un giulgiu care ascunde nişte fiinţe deosebite. “Big Fish” reprezintă trecerea regizorului de la gotic la culoare, dar atinge apogeul prin “Charlie şi fabrica de ciocolată”, film în care colaborează din nou cu Jonny Depp.

“Charlie şi fabrica de ciocolată” Pigment, gust şi cadre unice, toate acestea sunt conglomerate într-o nouă poveste relatată în maniera tipică a regizorului. Experimentul original de a contopi culoarea excesivă cu o doză mare de psihoză a confirmat talentul regizoral al lui Tim Burton. Willy Wonka (Jonny Depp) este copilul traumatizat înca din copilărie de tatăl stomatolog. Acesta îi interzice ciocolata. La maturitate, băieţelul îşi deschide propria fabrică de ciocolată, însă în momentul falimentului acesta se izolează în imensa fabrică. Willy realizează cu ajutorul unor fiinţe minuscule aduse din junglă o adevărată lume a bomboanelor şi a ciocolatei. Filmul este un nous basm şi conţine din nou un mesaj puternic transmis de regizor. Acum Burton vizează diferite categorii şi tipologii umane reprezentate de cinci copii care sunt invitaţi în fabrica lui Willy Wonka. Personajul interpretat de Jonny Depp aduce la lumină încă o dată "ciudatul", un amestec de macabru-colorat. Grimasele psihotice şi comportamentul ciudat desăvârşesc un nou personaj unic al regizorului. Controversat şi extraordinar prin tot ceea ce atinge, Burton este poate singurul regizor care îşi atinge scopul fără realizarea unor drame. Poveştile sale vizează o masă foarte largă de oameni. Opera sa este o necesitate pentru cinematografia americană datorită tocmai faptului că altul ca Burton nu există, iar filmele lui stranii şi mereu actuale marchează intreaga istorie conematografică americană.

Jonny Depp despre Burton în cartea "Burton on Burton" (Citat extras din prefaţa cărţii în limba engleză) "I have never seen someone so obviously out of place fit right in this way(...) He is to me a true genius and I wouldn't use that word with too manz people, believe me. You can't label what he does. It's not magic, because that would imply some sort of trickery. It's not just skill, because that seems like it's learned. What he has is a very special gift that we don't see every day. It's not enough to call him a film maker."

Bibliografie: - "Burton on Burton" de Tim Burton

Recomand

Signs

Quolibet

Ricordati di me?

Gestul ii descoperi partea de sus a ciorapilor si cataramele de un roz bombon, mult prea roz pentru o zi atat de albastra, avand in vedere reputatia domnului inginer.

Roberta lenevi in patul ei pana la o ora tarzie a diminetii. Nu era complet inactiva: rasfoia reviste pentru adulti pe fond portocaliu.

Era un hotel de cartier. Ca sa fim sinceri, un bordel.

Inginerul bodoganea. Se ridica in picioare cand o vazu pe Roberta apropiindu-se. O fustita plisata care de-abia ii acoperea fesele, sosete scurte albastru cu portocaliu si un bolero care ii descoperea partea de jos a sanilor, uniforma obisnuita ce ii producea inginerului aceeasi impresie ca un pahar de apa rece pe testicule, un efect destul de serios, la drept vorbind.

unii sunt nascuti pentru dulci placeri.

Stinge luminile, stinge luminile...

Băgat pe gît, de voie, de nevoie.

Asculta mai multe audio Muzica

Ea dansează cu graţie mai ceva ca o muselină în briza mării.
Buzele-i senzuale i se mişcă imperceptibil odată cu schimbarea poziţiei, arborîndu-şi geamătul de o frumuseţe malignă.
Lăsarea serii pare să-i condenseze perfecţiunea în intervalul în care se iubesc scabros pe covorul preţios al mătusii xenofile din casa cu molii.
Ea e ca şi pulpa savuroasă ce o zdrobeşti printre dinţi, făcînd să ţîşnească deliciile zemoase pe limbă şi pe cerul gurii.
În carnea coapselor ei atît de calde tremură rumeneala prunelor şi a bunelor maniere.

"Nu ştiam că vă iubesc atîta" exclamă omul fericit şi iubirea îi umple gura ca atunci cînd îţi aminteşti savoarea unui fruct.

Un trecător (însoţitorului său): Cînd am părăsit casa prietenilor mei, erau 2. M-am dus să cumpăr ţigări şi m-am intors. Am urcat din nou; ei bine, deschid uşa şi văd unsprezece cadavre întinse.
Însoţitorul: Cum au făcut de s-au înmulţit?
Trecătorul: Ceea ce ar fi trebuit ştiut şi ceea ce trebuia precizat, e următorul fapt: s-au înmultit pe cînd erau în viaţă sau după aceea? În orice caz, totul s-a petrecut în 5 minute.
Însoţitorul: Poate că mecanic.

(fragmentul scris cu italic apartine lui Eugen Ionescu)

Apoi, lumina ca şofranul, cu toată ploaia, trece prin perdea, umple odaia şi face ca trupul ei să-i dea de gol gingaşa flăcăruie trandafirie ce pîlpîie împresurată de umbre, "the primeval darkness", axul roţii începuturilor.

Preludiu

Totul trebuie savurat.

Cover Night cu Supermassive in Club Doors

Joi, 25 februarie, de la ora 20.30, sunteti asteptati in Club Doors la o seara de cover-uri de toate genurile (de la blues la rock, de la pop la rap , oldies, indie si altele) interpretate de trupa Supermassive. Intrarea este libera.

Un ochi albastru ce ne întîmpină cu răceală

Cînd termin cu privitul in gol sau cu număratul capetelor de vacă furajată, ori pur şi simplu acum, în timp ce scriu, aud un sunet colorat, care se apropie si se îndepărtează, păţeşte tot felul de chestii.


Ne dăm vag întîlnire într-un loc, la o oarecare ora, căci ne place să-nfruntăm primejdia de a nu ne găsi, de a ne petrece ziua singuri şi posomorîţi cu fundul pe o bordură, privind trecatorii, sau într-un parc, culegînd o frunză de pe marginea aleii, confesîndu-i-ne cîteva clipe, netezind-o, sfîrşind bineînţeles prin a o rupe, rămînînd doar cu nervurile.

Mareasezbatedefrigsubmirosdevinfiertşineleagacumîinileeiplinedesare.

Ţine-mă de mînă într-un bungalou hollywoodian. Strînge-mă tare, dar nu prea. Şi totuşi, mai bine pleacă. Prefer să rămîn singură aici, fără tine, citind-o-carte-în-plus.



Dezlănţuie-te în întuneric în preajma mea. Nu te lipsi de şansa de a înota in mister. E vremea să te plimbi, e vremea să fugi.


Ea îşi poartă capul aşa drept,
ca o statuie în cer,
braţele ei sunt perverse şi picioarele lungi.
Cînd se mişcă ea, mintea-mi ţipa cîntecul ăsta.


Asculta mai multe audio Muzica

probabil că are să plouă, salcia pare suspendată în aerul umed.

Evadarea

Asculta mai multe audio Muzica



Un chef cu prieteni veseli mă aşteaptă afară.
Goi pe pajişte ca nişte copii, sălbatici cît pot fi, dansînd în vîrtejuri de miez de noapte. Să reinventăm zeii, toate miturile secolelor. Ştiţi că suntem guvernaţi prin TV?


Is everybody in? The ceremony is about to begin.


Căci, în definitiv, ceea ce noi numim vis nu e o halucinaţie fără niciun sprijin în realitate. Dimpotrivă, e cea mai vie dintre realităţi. Cînd ne credem treji, nu facem decît să ne zidim într-o realitate redusă şi uscată.

Nu simţi acum că primăvara e pe cale să vină şi e timpul să trăim în soarele răzleţ?



Îndreaptă-ţi capul,
respiră,
simte-te bine, iubitule.


Ea dansează în genunchi, sălbatic gemînd.


Înainte ca tu să aluneci în inconştient,
mi-ar plăcea încă un sărut,
încă o şansă scînteietoare de supremă fericire,
încă un sărut.

Un creier fără nostalgii, căci nu-i nimic de pierdut

Nelly Furtado-Maneater
Asculta mai multe audio Muzica



Există veri indiene, există rutina de a-ţi pierde vremea prin cafenele, privind chipuri dure măcinate de gînduri.. Există perfecţiunea unui strop de apă prelingîndu-se pe geamul-unui-Mercedes.
" A fi un colaj de praf de magazine scărpinat pe frunte de pereţi de încredere. Aceasta e doar temniţa pentru cei care trebuie să se scoale dimineaţa, să lupte pentru te miri ce."



Te-am atins pe coapsă şi mi-ai zîmbit (agăţîndu-mă la sexul şi nonsensul disperării).
La ora asta aproape nimeni nu face dragoste, asta e înainte sau după. Un sforăit, şi la răstimpuri cîte un vînt.

Fii independent

Pink Floyd - Shine On You Crazy Diamond
Asculta mai multe audio Muzica


"Fiecare dependenţă apare dintr-un refuz inconştient de a accepta durereaşi de a o lăsa în urmă. Fiecare dependenţă începe cu durere şi se sfîrşeste în durere. Indiferent de substanţa de care eşti dependent - alcool, mîncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoană - , te foloseşti de un lucru sau de o persoană pentru a-ţi ascunde durerea. Acesta este motivul pentru care în relaţiile intime, după ce euforia iniţială a trecut, apare atît de multă nefericire, atît de multă durere. Nu relaţiile provoacă durerea şi nefericirea. Ele scot la lumină ceea ce se află deja în tine. Oricare dependenţă ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit şi atunci simţi durerea mai puternic ca oricînd. "

Fragment din "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle

Apa

Documentar despre banala noastră APĂ, despre care aflăm că are însuşiri de Entitate. Dacă toţi oamenii ar vedea acest documentar, lumea ar deveni mai bună cu cel puţin 25%.

Nu ştiţi la ce oră avem război mîine?

The Doors - A feast of Friends
Asculta mai multe audio Muzica


Stînd depărtat cu piciorul stîng înainte, mîinile sprijinite pe coapse, cu coatele uşor îndoite.
Ne-am obişnuit să credem în vremurile bune de-altădată de care mai profităm încă într-o mai mică măsură.
1-2 - ducerea bazinului înainte cu bărbia în piept.
Vlase avea ceva talent, dar şi-l irosea prin cluburi mici, fără să-şi dea seama că şansele ţi se dau de cîteva ori în viaţă şi, dacă le pierzi, gata, s-a dus trenul albastru!
3-4 - tragerea bazinului înapoi, cu capul uşor aplecat pe spate.
Toata viaţa transpirăm şi economisim, construind un mormînt derizoriu.
5-8 - aceleaşi mişcări.
Eu sunt interschimbabilă, priveşte-mă cum mă schimb.
1-4 - răsucirea trunchiului la stînga cu ducerea braţului stîng jos, cu tendinţa de a atinge călcîiul de aceeaşi parte, braţul drept înainte sus spre verticală, genunchii îndoiţi.
Priveşte acum unde te-a adus asta, în raiul cărnii cu canibalii şi evreii.
5-8 - revenire în poziţia iniţiala cu corpul încordat.
Inutilizabile valori, în timp ce fecioare în lacrimi îşi etalează sărăcia şi fac bot.
2-8 - aceleaşi mişcări se execută şi în partea cealaltă. Cuvinteincoerentepentruunpersonalîndrăcit.

Corset cu glugă

Ambră şi portocală. Combinaţia ideală. Aici miroşi a praxis. Aici, dacă stau bine şi mă gîndesc, aduci un pic a ghimbir cu usturoi. Aici începi să miroşi a tine însuţi. A alge proaspăt fierte înecate în oţet. Fapt ce mă face să apelez la perversitate. Să te muşc, să te ling, să te înghit pînă la ultima picătură. Dulce acritură. Totul e savoare, muşcătură, sucuri esenţiale care se preling in gură, totul se rezumă la pi şi la mişcarea browniană aidoma unei figuri trasată de muşte cînd zboară într-o încăpere, în sus şi in jos, se întorc pe neaşteptate, în jos şi în sus, oh, taci din gură, nu începe cu discursurile tale filosofice.

P.s - Ne vedem la tîrg.

..and nothing else matters

Ananas cu scorţişoară

"Ce-am descoperit, ce-am mai desoperit, adică eu ştiam dar acum am conştientizat. Că-mi place, îmi place, cum zîmbeşti tu cu limba printre buze, e aşa de...dătător de pofte, şi am vazut într-o poză de-a ta, şi m-a lovit în moalele ochilor. Zîmbetul ăla cu limba între dinţi, ah, şi ce-aş mai scrie, dar plimbarea şi-a spus cuvîntul prin folosirea exagerată a corpului meu în seara asta."

Mulţumesc, Eme.

Şi o piesă foarte faină.

Prăjitură cu cafea

Portishead Cowboys
Asculta mai multe audio Muzica

Într-un oraş cu blocuri înalte, case scunde, copii neastîmpăraţi şi femei trecute de vîrsta a doua, intrebările nu slujeau la nimic, totul se termina cu zîmbete amabile, miros de portocale şi cozonac la pachet, mai treceţi pe aici, ne-a făcut plăcere, n-are nici cel mai mic simţ al distanţelor, merge ciocnindu-se de toată lumea. Se fierbe cafeaua în puţină apă. M-a încercat parcă senzaţia de a-mi vărsa propria fiinţă, spaima de a începe o nouă zi întru totul la fel. Se freacă spumă gălbenuşurile cu zahărul, după care se adaugă făina, puţin cîte puţin, cafeaua şi laptele, amestecînd continuu. Îi plăcea ca tot ceea ce face să conţină cît mai mult spaţiu liber, pentru ca aerul să intre si să iasă, dar mai ales să iasă. Se bat albuşurile spumă cu puţină sare şi se incorporează în compoziţia pregătită anterior - fertilizînd în tot acest timp pămîntul cu uriaşe cantităţi de bere -. Ea e cu totul perfectă în felul ei de a denunţa falsa perfecţiune a celorlalţi. Se toarnă amestecul şi se coace la foc mic timp de 10 minute. Conştientizarea faptului ca "eu sunt" - acest sentiment al propriei prezenţe - nu este un gînd. El vine de undeva de dincolo de minte. Prăjitura se presară apoi cu zahăr pudră. Gîndirea a devenit o boala. Bolile apar atunci cînd lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea şi diviziunea celulelor în corpul uman, dar, cînd acest proces continuă fără să se ţină cont de organismul întreg, celulele proliferează şi apare o boală. Poftă bună!

Divided we fall

pink floyd-hey you
Asculta mai multe audio Muzica

Plictiseala o cunosc doar oamenii care n-au un conţinut lăuntric mai adînc şi care nu se pot menţine vii decît prin stimulente exterioare. Toate nulităţile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decăt realizarea prin obiecte.

Emil Cioran

Hey you!
out there in the cold
getting lonely, getting cold, can you feel me
Hey you! Standing in the aisles
with itchy feet and fading smiles, can you feel me
Hey you! don't help them bury the light
Don't give in without a fight.
Hey you! out there on your own
Sitting naked by the phone, would you touch me
Hey you! with your ear against the wall
Waiting for someone to call out, would you touch me
Hey you! would you help me to carry the stone
Open your heart, i'm coming home
But it was only fanstasy
The Wall was too high, as you can see
No matter how he tried he could not break free
And the worms ate into his brain
Hey you! out there on the road
Doing what you're told, can you help me
Hey you! out there beyond the wall
Breaking bottles in the hall, can you help me
Hey you! don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall

Doomii şi zece .. dorinţe

Tendinţa asta a omului de a termina tranşant ceea ce face, fără să lase zdrenţe atîrnînde.



Would you like to watch TV or get between the sheets?..