"Fiecare dependenţă apare dintr-un refuz inconştient de a accepta durereaşi de a o lăsa în urmă. Fiecare dependenţă începe cu durere şi se sfîrşeste în durere. Indiferent de substanţa de care eşti dependent - alcool, mîncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoană - , te foloseşti de un lucru sau de o persoană pentru a-ţi ascunde durerea. Acesta este motivul pentru care în relaţiile intime, după ce euforia iniţială a trecut, apare atît de multă nefericire, atît de multă durere. Nu relaţiile provoacă durerea şi nefericirea. Ele scot la lumină ceea ce se află deja în tine. Oricare dependenţă ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit şi atunci simţi durerea mai puternic ca oricînd. "
Fragment din "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle
Plictiseala o cunosc doar oamenii care n-au un conţinut lăuntric mai adînc şi care nu se pot menţine vii decît prin stimulente exterioare. Toate nulităţile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decăt realizarea prin obiecte.
Hey you! out there in the cold getting lonely, getting cold, can you feel me Hey you! Standing in the aisles with itchy feet and fading smiles, can you feel me Hey you! don't help them bury the light Don't give in without a fight. Hey you! out there on your own Sitting naked by the phone, would you touch me Hey you! with your ear against the wall Waiting for someone to call out, would you touch me Hey you! would you help me to carry the stone Open your heart, i'm coming home But it was only fanstasy The Wall was too high, as you can see No matter how he tried he could not break free And the worms ate into his brain Hey you! out there on the road Doing what you're told, can you help me Hey you! out there beyond the wall Breaking bottles in the hall, can you help me Hey you! don't tell me there's no hope at all Together we stand, divided we fall
..s-a dovedit că femeile care ating foarte repede starea de orgasm au manifestat totdeauna o atitudine de independenţă in toate aspectele vieţii. Prin extensie, trebuie căutat ca nici în iubire să nu devenim dependenţi unul de celălalt, ci să căutăm fericirea în mod activ.
Unde te vei fi aflînd, unde ne vom afla de azi înainte, două puncte într-un univers inexplicabil, aproape sau departe, două puncte care se îndepărtează şi se apropie cu de la sine putere.
"Oamenii se consideră prieteni, deoarece coincid cîteva ore pe săptămînă pe o sofa, la un film, uneori într-un pat, sau pentru că fac aceeaşi muncă la birou. În tinereţe, la cafenea, de cîte ori iluzia identităţii cu camarazii nu ne-a făcut fericiţi! Identitate cu bărbaţi şi femei cărora abia dacă le cunoşteam un fel de a fi, o formă de a se dărui, un profil. Îmi amintesc cu o limpezime în afara timpului de cafenelele din Bucuresti în care reuşeam pentru cîteva ceasuri să scăpăm de familie şi de obligaţii, intram pe un teritoriu de fum şi încredere în noi înşine şi în prieteni, ajungeam la ceva care ne consola de precaritate, făgăduindu-ne un fel de nemurire. Şi acolo, la 20 de ani, am rostit cuvintele noastre cele mai lucide, ne-am cunoscut sentimentele cele mai adînci, am fost ca nişte zei ai jumătăţii de Wembley şi ai romului cubanez. Cîntec de cafenea, cielito lindo. Strada, apoi, era ca o expulzare, întotdeauna, îngerul cu spada care aruncă flăcări dirijînd traficul pe Iuliu Maniu si Unirii. Acasă, că-i tîrziu, la treburi, la patul conjugal, la ceaiul de tei pentru bătrîna, la examenul de poimîine, la iubita ridicolă care citeşte romane de Sandra Brown şi cu care ne vom căsători, n-avem scăpare."
"Mă gîndesc la gesturile uitate, la feluritele atitudini şi cuvinte ale bunicilor, încetul cu încetul pierdute, nu moştenite, căzute pe rînd din arborele timpului. Azi-noapte am găsit o lumînare pe o masa şi, în joacă, am aprins-o şi m-am dus cu ea pe coridor. Curentul stîrnit de mişcare era gata s-o stingă, atunci am văzut ridicîndu-se singură mîna mea stîngă, făcîndu-se căuş, ocrotind flacăra cu un abajur viu care îndepărta curentul. Pe cînd focul se redresa iar, m-am gîndit că acest gest fusese al nostru, al tuturor (am gîndit al nostru şi am gîndit bine, sau am simţit bine) vreme de mii de ani, în cursul Epocii Focului, pînă ce ne-au schimbat-o cu lumina electrică. Mi-am imaginat alte gesturi, cel al femeilor ridicandu-şi marginea fustelor, cel al bărbaţilor căutînd mînerul spadei. Ca şi cuvintele pierdute ale copilăriei, ascultate pentru ultima oară la bătrînii care mureau. La mine acasă nu mai zice nimeni "scrinul cu camfor" , nimeni nu mai vorbeşte de "pirostrii de vatră". Ca şi melodiile timpului, valsurile din anii 20, polcile care-i emoţionau pe bunici. Mă gîndesc la obiectele acelea, la cutiile, la ustensilele care apar uneori în hambare, în bucătării sau prin cotloane şi a căror folosinţă nu o mai poate explica nimeni. Vanitatea de a crede că înţelegem lucrările timpului: el îşi ingroapă morţii şi păstrează cheile. Numai în vise, în poezie, în joacă - a aprinde o lumînare, a umbla cu ea în mînă pe coridor - ne apropiem uneori de ceea ce am fost înainte de a fi acest ceva care cine stie dacă suntem."
"Şotronul se joacă aruncînd o pietricică pe care trebuie s-o împingi cu vîrful pantofului. Elemente: un trotuar, o pietricică, un pantof şi un desen frumos cu creta, de preferinţă colorată. Sus este Cerul, jos Pămîntul, e tare greu să ajungi cu pietricica în Cer, mai întotdeauna calculezi prost şi cade afară din desen. Încetul cu încetul însă, capeţi dibăcia necesară pentru a sări peste feluritele pătrate ( şotron în spirală, şotron in formă de dreptunghi, şotron fantaisie, folosit rar) şi intr-o bună zi înveţi să te desprinzi de Pămînt şi să arunci pietricica sus pănă la Cer, pănă intri in Cer, partea proastă e că tocmai atunci, cînd mai nimeni n-a învăţat să arunce pietricica pănă la cer, se sfîrşeşte brusc copilăria, uiţi că pentru a ajunge în Cer e nevoie, ca elemente, de o pietricică şi de vîrful unui pantof."
Ah, cu mania asta de a pune ordine, de a-ti spune: muntii, plajele nu au niciun rost. Nu e timpul rasetelor si al vacantelor. La naiba aceasta plimbare vapoaroasa care ma impiedica sa regasesc cadrul obisnuit al zilelor mele!
"Sa faci ca trasaturile femeii pe care o imbratisezi sa se suprapuna acelora femeii visate."
"Si nu e o minune ca tocmai acest suras al unei femei indulceste liniile diminetii?"
"M-am desteptat din nebunia aceasta a geloziei cu cateva zile inainte de plecare. Am surprins-o o data, cum ma priveste in timp ce citeam, si era atata adoratie, atata netagaduita dragoste in privirea ei, incat o mare liniste mi-a inecat toata fiinta."
"Sunt anumite fapte, anumite lucruri, incepand cu numele tau, care sunt atat de ale noastre, incat ar trebui sa ramana definitiv ale noastre."
"Daca ai putea iubi necontenit, numai un singur lucru, fara ca puritatea actului sa se altereze, fara ca sa-i simti consecintele, atunci, poate, s-ar putea spune ca iubirea e un criteriu absolut de justificare, un instrument sigur de salvare a sufletului."
"Povestea de dragoste este un dans emotional si sexual al umbrelor, executat in spatele valului spiritual de catre sinele nostru autentic. Acest val nu e o iluzie, ci o panza foarte subtire de borangic. In interiorul acelei realitati, noi plutim intr-un lichid amniotic al spiritului, pregatindu-ne sa renastem din nou."
"Oamenii narcisisti sunt singuri. Ei inteleg gresit independenta, luand adesea angajarea in a trai in singuratate, drept sanatate psihologica."
"Ne aflam in relatie unul cu celalalt pentru a experimenta aspecte din noi insine care nu pot fi experimentate atunci cand suntem singuri. Unele dintre aceste aspecte sunt fatete ale existentei noastre mai solitare extinse pentru a include si o alta fiinta."
"Am fugit la mii de km de iubita mea si cand m-am simtit la adapost de orice imbratisare reala, am urlat la ea ca un caine la luna."
Filmuletul de aici (trebuie downloadat, da, dar merita) m-a determinat sa nu mai cred cu inversunare ca ma doresc a fi Nobody's Wife for the rest of my life. Vinovati: Alin Ciortea si Ovi Cincheza.
"Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa din toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intru totul cu gura ta ce zambeste sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea. Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai aproape, si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam, intr-o efemera si cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa."
"A fost singura data cand, descumpanit ca un matador fabulos pentru care a ucide inseamna a reda taurul marii si marea cerului, o maltrata pe Maga de-a lungul unei nopti nesfarsite despre care nu prea mai vorbira apoi, o facu Pasiphae, o intoarse si o patrunse ca pe un adolescent, o cerceta si-i impuse servitutile celei mai amarate tarfe, o preaslavi ca pe o constelatie, o tinu in brate mirosind a sange, ii dadu sa-i bea samanta ce napadeste gura ca o provocare spre Logos, ii supse umbra pantecului si cu propria-i esenta in acest ultim act de cunoastere pe care numai barbatul il poate darui femeii, o innebuni cu pielea si parul si saliva si scantecele lui, o goli pana la cea de pe urma picatura din forta-i magnifica, o tranti pe perna si pe cearsaf, simtind-o cum plange de fericire lipita de fata lui, pe care o noua tigara o reda noptii din camera si din hotel."
Pasiphae, fiica lui Helios şi a oceanidei Perse şi soţia regelui Minos. Episodul cel mai cunoscut legat de numele ei este dragostea nefirească pe care a nutrit-o faţă de taurul fioros care devasta ţara lui Minos. Din unirea monstruoasă dintre taur şi Pasiphae s-a născut Minotaurul. Cu regele Minos, Pasiphae a avut trei copii: Androgeos, Ariadne şi Phaedra. Ca şi sora sa Circe, Pasiphae avea darul profeţiei şi se pricepea la vrăji.
"Totdeauna cand incepe timpul racoros, adica pe la jumatatea toamnei, mi se nazare sa ma gandesc la tot felul de idei de tip esentric sau esotic, ca de pilda aceea ca mi-ar placea sa fiu randunica spre a zbura in tarile calde, sau furnica spre a ma vari binisor intr-o pivnita si a ma infrupta din alimentele pastrate peste vara, sau o vipera ca acelea de la gradina zoologica, tinute intr-o cusca de sticla incalzita ca sa nu amorteasca de frig, asa cum patesc bietele fapturi omenesti care nu-si pot cumpara haine, ca-s tare scumpe, si nici nu se pot incalzi din lipsa de gaz, din lipsa de carbuni, din lipsa de lemne si din lipsa de bani, fiindca atunci cand ai bistari ;a tine poti intra in orice carciuma si poti cere un rachiu zdravan care incalzeste grozav, desi nu se cade sa intreci masura, caci din exces se trage viciul si din viciu nevolnicia trupului, precum si defectele morale ale fiecaruia si, cand o pornesti in jos pe povarnisul fatal al lipsei de buna crestere in toate sensurile, nimeni si nimic nu te mai salveaza de la sfarsitul in cel mai inspaimantator cos de gunoi al nevredniciei omenesti, si niciodata nu-ti vor intinde o mana ca sa te scoata din malul spurcat unde te balacesti, de parc-ai fi intocmai un condor care la tinerete a stiut sa se inalte si sa zboare peste creste semete de munti, dar cand a ajuns batran a cazut jos ca un bombardier in picaj pe care-l lasa motorul moral. Si sa dea Domnul ca tot ce scriu eu aici sa-i fie cuiva de folos, sa ia bine aminte in ce chip se poarta si sa nu se caiasca atunci cand e prea tarziu si totul s-a dus pe apa sambetei din vina lui!"
Cesar Bruto
CONDOR, condori = (s.m.) Cel mai mare vultur, cu capul și cu gâtul golaș, complet mut, care trăiește în munții Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. și: cóndor] – Din fr. condor.
"Poate ca barbatii nu sunt chiar atat de pacatosi pe cat se crede. Traiesc insa in instantanee, foarte rar in monumente eterne. Nu mint cand spun ca o femeie le e draga, dar, daca sunt siliti sa repete lucrul asta, dupa cateva luni, dupa cativa ani, incep sa minta."
* ADAGIU, adagii = s.n.) (Livr.) Maximă, sentință, aforism, cugetare, dicton, apoftegmă; Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață – Din lat. adagium, fr. adage.
marți, 13 octombrie 2009
"Ceea ce este numit dragoste poate fi foarte placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma in contrariul ei cat ai clipi. Multe relatii de "iubire" oscileaza intre "iubire" si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut."
"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că, pentru fiecare minut în care inchidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş continua să merg când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi aş şti să savurez o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest şi m-aş întinde la soare, lăsându-mi la vedere nu numai corpul, ci şi sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu, dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul incarnat al petalelor...
Doamne, Dumnezeule, daca aş avea o bucăţică de viaţă...
N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat, spunându-le că ei sunt prietenii mei preferaţi şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să traiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar mai servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că, din nefericire, voi fi murit.
Spune intotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Daca aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată şi încă odată, până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu aş presupune, în mod stupid, că tu deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată o nouă şansă pentru a face lucrurile mai bine, dar dacă cumva greşesc, şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face placere să-ţi spun cât te iubesc şi că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va mai fi niciodată, in mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai facut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi când ai fost prea ocupat ca să le îndeplineşti o dorinţă. Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine; spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi poartă-te frumos cu ei, fă-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog", şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea necesare pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine."
Gabriel García Márquez (n. 6 martie1927, Aracataca, Columbia) este un redactor şi scriitorcolumbian, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă şi scurte istorii, unde fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită de bogată imaginaţie, reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.
Ce anume trebuie sa cunoastem despre sex - si care nu este evident la prima vedere? In primul rand, barbatii si femeile sunt diferiti. Privim sexul in mod diferit, hormoni diferiti curg prin sistemele noastre biologice. Natura avea nevoie de la noi de lucruri complet diferite si ne-a programat in mod diferit, pentru a obtine ceea ce era nevoie. Milioane de ani, natura a avut nevoie ca barbatii sa mearga din femeie in femeie, raspandindu-si samanta pentru ca specia sa traiasca. Iar femeile au avut nevoie sa se stabileasca intr-un loc si sa-si creasca copiii, pentru ca acestia sa devina adulti. Aceste impulsuri care ne anima sistemele de cel putin cateva sute de mii de ani, au transformat reactia instinctiva a barbatului la sex in "Trebuie sa plec" - in timp ce nevoile femeii au ramas la "Sa ne stabilim intr-un loc." De aceea, este absolut necesar ca barbatii intelepti si femeile intelepte sa-si asume responsabilitatea cu privire la impulsurile puternice pe care sexul le declanseaza in noi toti. Cand o femeie a facut sex cu un barbat, in trupul acesteia se elibereaza hormoni care creeaza o legatura chimica - fie ca ea o doreste sa nu. Deci, este foarte clar ca nu e o idee buna sa fii atras de cineva care nu ti-a cerut-o in mod constient, benevol si asumandu-si deplina responsabilitate pentru aceasta. Excitatia unui barbat, in pat, este impresionanta. Dar numai o femeie rece sau nesabuita mai poate sa creada ca zambetul pe chipul lui, atunci cand el vede zambetul de pe chipul tau, merita ulterior luni si ani intregi de nopti pline de suferinta. Si totusi, acea suferinta nu va intarzia sa apara, daca zambetul lui a reflectat doar dorinta trupului sau - si nu dorinta inimii sale. Majoritatea barbatilor vor fi destul de cinstiti pe acest subiect, daca femeia are curajul sa ceara acest lucru. Ti-a spus oare, barbatul: "Faptul ca facem sex, inseamna cavoi continua sa te caut?" Ti-a spus barbatul: "Faptul ca facem sex, inseamna ca nu voi face sex cu alte femei?" Ti-a spus barbatul: "Faptul ca facem sex, inseamna ca intru impreuna cu tine intr-un loc sacru, in care a incerca sa te cunosc mai bine va deveni un factor dominant in viata mea?" Deseori, femeile evita acest gen de conversatie: "Nu am vrut sa stric magia momentului. " Bravo! Dar unde e magia? "N-am vrut sa-l zoresc." Cum adica, poate sa faca sex cu tine, dar nu ar trebui sa raspunda la nicio intrebare? "El a spus ca era doar ceva intamplator, dar in noaptea aceea pasiunea a fost atat de intensa, incat am crezut ca n-a vorbit serios." Scumpa mea, e cazul sa te maturizezi! Femeile, ca si barbatii, simt adesea un profund conflict interior, atunci cand e vorba de responsabilitatile emotionale generate de intalnirile sexuale. Din fericire, pe masura ce avansam in varsta, disperarea, care reprezinta cei mai perfecti ochelari de cal, incepe sa mai scada - iar realitatea devine putin mai clara. In cele din urma, conversatia nu mai pare a fi un enorm sacrificiu, un mare distrugator de momente pasionale. Cand sexul nu e magic, el nu ar trebui sa aiba loc. Iar atunci cand este magic, puterea lui nu ar trebui subestimata. Schimbul de energie intre doi oameni care fac dragoste este cu mult mai important decat cred persoanele rationale. De aceea, o data ce sexul a avut loc, putem deveni atat de profund vulnerabili fata de cineva. Intrebarea e daca, a doua zi dimineata si in dimineata urmatoare, cineva poseda o asemenea structura a personalitatii, incat sa fie capabila sa sustina forta comportamentului de azi-noapte. "Oare ea va deveni o ventuza si o pisaloaga? Oare el se va retrage?" Deseori, in asemenea cazuri, femeile devin superactive, iar barbatii incep sa dea inapoi. Toate acestea constituie motivul pentru car, fara un oarecare angajament fata de o relatie mai serioasa, a face dragoste poate fi atat de riscant din punct de vedere emotional.
"Ne tinem imbratisati unul pe celalalt, in timp ce ne ridicam impreuna in lumina unei noi vieti, care este plina de bucurie si infricosatoare in acelasi timp. Si tocmai in clipa in care povestea este pe punctul de a se transforma in frumusete, s-ar putea ca unul din noi sa spuna cu lasitate: "Asta cere prea mult. Nu pot s-o fac. Plec." Lumina iubirii trebuie sa straluceasca asupra acelor aspecte din noi ce se furiseaza prin cotloane de nimeni stiute si care ne dau fiori de groaza - acele ramasite ale unor sfasieri anterioare, ce zac ascunse adanc in interiorul nostru. Se poate, oare, ca scopul unei relatii sa fie acela de a ne deschide ranile? Intr-un fel, da, pentru ca asa are loc vindecarea. Scopul unei relatii intime nu este acela de a fi un loc unde ne putem ascunde slabiciunile, ci mai degraba, unul in care le putem lasa sa plece, noi fiind in siguranta. E nevoie de tarie de caracter pentru a ramane cu adevarat in misterul unei relatii intime, deoarece e nevoie de forta pentru a indura un fel de chirurgie psihica, o initiere emotionala si psihologica si chiar spirituala. Noi cautam, in mod inconstient, relatiile care ne provoaca sa ne manifestam individualitatea noastra cea mai inalta si aproape de suflet, tentandu-ne in acelasi timp, sa cadem in tiparele noastre cele mai nevrotice. Pentru a vindeca rana, trebuie mai intai sa o ingrijim. Este ceea ce face ca o relatie intima sa fie atat de incantatoare, dar, in acelasi timp, si atat de dificila. Este o investigatie indrazneata si maiestrita asupra a cine sunt cu adevarat doi oameni si a modului in ar putea deveni."
"Cat de binefacatoare, de fireasca si umana e prietenia, caldura sufletului celuilalt, catre care nu te simti atras ca sa arzi, sa te consumi in disperare, ci atras ca sa te armonizezi, sa te implinesti. Daca exista vreo fericire pe pamant, apoi aceasta e prietenia, dragoste senina, crescuta an cu an, limpede, fara agonii, fara sombrare. (...) Sa poti spune tot, fara teama ca celalalt te va compatimi sau iti va da sfaturi, ci te va intelege numai. Sa stii ca o singura fiinta va intelege pana la fund - si va continua sa te iubeasca dupa aceea." "Cum izoleaza dragostea de tot ce este organic unui om, de toata tineretea din jurul lui. Poate il izoleaza chiar de viata; se intampla atatea lucruri langa tine, cand iubesti, despre care habar nu ai. E aproape anti sociala dragostea asta nebuneasca, pasiunea." "Poate ca barbatii nu sunt chiar atat de pacatosi pe cat se crede. Traiesc insa in instantanee, foarte rar in momente eterne. Nu mint cand spun ca o femeie le e draga, dar daca sunt siliti sa repete lucrul acesta, dupa cateva luni, dupa cativa ani, incep sa minta."
