Asculta mai multe audio Muzica
Ea dansează cu graţie mai ceva ca o muselină în briza mării.
Buzele-i senzuale i se mişcă imperceptibil odată cu schimbarea poziţiei, arborîndu-şi geamătul de o frumuseţe malignă.
Lăsarea serii pare să-i condenseze perfecţiunea în intervalul în care se iubesc scabros pe covorul preţios al mătusii xenofile din casa cu molii.
Ea e ca şi pulpa savuroasă ce o zdrobeşti printre dinţi, făcînd să ţîşnească deliciile zemoase pe limbă şi pe cerul gurii.
În carnea coapselor ei atît de calde tremură rumeneala prunelor şi a bunelor maniere.
"Nu ştiam că vă iubesc atîta" exclamă omul fericit şi iubirea îi umple gura ca atunci cînd îţi aminteşti savoarea unui fruct.
Un trecător (însoţitorului său): Cînd am părăsit casa prietenilor mei, erau 2. M-am dus să cumpăr ţigări şi m-am intors. Am urcat din nou; ei bine, deschid uşa şi văd unsprezece cadavre întinse.
Însoţitorul: Cum au făcut de s-au înmulţit?
Trecătorul: Ceea ce ar fi trebuit ştiut şi ceea ce trebuia precizat, e următorul fapt: s-au înmultit pe cînd erau în viaţă sau după aceea? În orice caz, totul s-a petrecut în 5 minute.
Însoţitorul: Poate că mecanic.
(fragmentul scris cu italic apartine lui Eugen Ionescu)
Apoi, lumina ca şofranul, cu toată ploaia, trece prin perdea, umple odaia şi face ca trupul ei să-i dea de gol gingaşa flăcăruie trandafirie ce pîlpîie împresurată de umbre, "the primeval darkness", axul roţii începuturilor.
