miercuri, 30 decembrie 2009

Pas si simple



Yann Tiersen - Pas Si Simple
Asculta mai multe audio Muzica

Şi ajung gîfîind pe peron, trag în piept aerul mirosind a motorină şi gunoi din gară, fumez cu nerăbdare, timpul ăsta tîmpit, nu mai trece odată. Stau cu plăcere, gîndind că habar n-am ce mă aşteaptă, lucru care mă excită la nebunie şi-mi toarnă zeci de întrebări în cap.
Cînd te văd, nu văd, dar simt că mi se luminează faţa şi alerg să te capturez în braţe, să-mi las corpul să-şi manifeste bucuria de a te vedea, constatînd că şi al tău se bucură la fel de mult. E seară, îmi zici că eşti obosită, mergem la cafeneaua aia marfă din gară, un val de linişte mă domină, te plac, din priviri presupun că şi tu, totul e calm şi eu sunt horny, vorbim aproape două ore toate prostiile, normal. Parcă ţi-a mai trecut din oboseală, ceaiul ăla ciudat pare să fi ajutat. Ajungem în micul meu apartament şi ne punem la un film, nu rezistăm mult, am emoţii, dar pofta pe care mi-o imprimi mă face să mă las dus de instincte, uit să mai gîndesc şi astfel gust prima dată sucul plăcerii tale. Am dormit aşa bine, cînd mă trezesc mă uit la tine cu foame, şi încep să te sărut peste tot, uitînd să am grijă să nu te trezesc. Dulce zi de sîmbătă, alături de dulce tu, al cărui nume încă nu-l cunosc.
Păcat că nu putem sau nu ştim să profităm pînă la refuz, de momentele astea exagerat de plăcute, precum gustul unei portocale în gura sărmană a unui flămînd ce nu a gustat portocală toată viaţa. Şi mai sunt şi momentele de luciditate între gurile astea de plăcere în care-ţi zici "nu vreau să mai simt altceva", dar trec, în ignoranţa noastră şi cît timp sunt, le luăm ca şi cum ni s-ar cuveni. Şi mă trezesc.

* textul nu îmi aparţine, dar îl pot accepta ca fiind al meu, în speranţa că mîine mă voi umple de.. fapt, textul aparţine unui tînar bine intenţionat, care susţine că aş reprezenta o sursă de inspiraţie.
Vorba aia.. inspiraţia e ceva care vine. :)

marți, 29 decembrie 2009

Joc şi cîntecel



pink floyd THE THIN ICE
Asculta mai multe audio Muzica


Asta era problema şi motivul pentru care, în fond, totul continua să fie ca înainte de c.a.t.a.i.f.
Odinioară aveam un mic joc: departe în spate, mă tîram adînc spre creier, dincolo de durerea mea, dincolo de planul fizic, acolo în spate, unde nu ploo niciodată, unde totul poate lua formă şi culoare, unde poţi fi Quijote, unde poţi vedea altceva decît mori de vînt. Închizi doar ochii, nu poţi pierde. Sunt chiar acolo şi totodată plec. Abandon, evadăm dincolo. Îmi vine uneori să alerg, să zbor! Vrei să fugim? Hai să fugim!
Dar totuşi, de ce ne grăbim?...
Lucrurile le afli ascultînd un strop de linişte.

If you should go skating
On the thin ice of modern life
Dragging behind you the silent reproach
Of a million tear-stained eyes
Don't be surprised when a crack in the ice
Appears under your feet.
You slip out of your depth and out of your mind
With your fear flowing out behind you
As you claw the thin ice.

joi, 24 decembrie 2009

C.a.t.a.i.f



The Doors - Soul kitchen
Asculta mai multe audio Muzica

Şi pentru că cel mai bun remediu e să te convingi că e aşa, cînd de fapt nu are nicio legătură. O ascundere fără explicaţii de-partea-asta-a-lucrurilor sau pînă cînd într-o bună zi vei binevoi să găseşti o explicaţie.
600 g tăiţei de casă
200 g zahăr
300 ml lapte
2 g vanilie
2 linguriţe de miere
unt
se fierbe laptele. Se pun tăiţeii într-o tavă unsă cu unt, care se dă la cuptor cînd tăiţeii s-au rumenit, se toarnă peste ei laptele clocotit. Se fierbe zahărul cu mierea şi vanilia în puţină apă, apoi se adaugă în tavă. Se lasă cataiful la cuptor pînă cînd este absorbit siropul. Se serveşte cald, stop.

Let me sleep all night in your soul kitchen,
warm my mind near your gentle stove.
Turn me out and I'll wander, baby,
stumbling in the neon groves.


De ce ce?


Vama Veche - De ce?
Asculta mai multe audio Divertisment

miercuri, 23 decembrie 2009

Cuiuţealafulgerului


Cînd tot restul a eşuat, putem biciui ochii cailor, făcîndu-i astfel să doarmă şi să plîngă.
Dispreţul si tristeţea unor fiinţe şi lucruri, unele faţă de altele, nu sunt chiar de blamat. În lipsa lor, n-ar exista acest continuu efort de a plăcea şi de a învăţa pe cei din jur că lumea e plină de plăcere.
Strigarea mută a modestiei. Să fim serioşi.
Mai bine hai sa hoinărim sub clar de lună, să ne abandonăm lumii în aşteptare.
Encomiastic. Laudă-mă şi tu.
N-am alt gînd decît acela de a refuza să gîndesc.
Aştept pe scară, fumînd, să-mi vină vecinul să-l iubesc pînă i se-ntoarce acasă soţia. Pînă doare. Pînă se ţes pînze de aversiune pe care orice vînt de vacanţă sau de dis-po-ni-bi-li-ta-te în activitate le mătură cu totul.
Doo puncte într-un plan. Atît de depărtate şi atît de diferite, deşi aparent asemănătoare, incît ajungi să iubeşti virgulele. Să ajungi să compui cacofonii de dragul virgulelor. Ce plăcută conversaţie.
Adevărul e căcamastae. Dar nu-i nimic!
Mă sună de la Istanbul. Mă grăbesc. Să nu spuneţi nimănui. Mă duc să-mi ridic o statuie din partea dumneavoastră. Cu bine!


Reflecţii celeste

marți, 22 decembrie 2009

Pasul următor



Pink Floyd - Echoes
Asculta mai multe audio Muzica

O masă rotundă şi mare. Niciun cavaler prezent.
Pulpa de portocală zdrobită se prelinge de-a lungul gîndului prelung, dar nu mai lung de şapte mile. Din punct de vedere psihologic, cifra şapte are o poziţie mediană între prea mult şi prea puţin. Ce e mai puţin decît deloc? Un nimic aberant precum unul mai mic decît un ou mare.
Indecenţă obligatorie şi ecranizată. Jurnale intime, dar nu mai intime decît un sărut franţuzesc sau o constrîngere de bale, argotic formulat.
Ideal ar fi să nu-mi pese. Ideal ar fi un ceai fierbinte cu multă lămîie. Şi mai ideal ar fi o cabană la munte.
Numaiinventacărămizipentrupropriuţizid.
Acest new deal expus in termeni precum disciplină, credinţăpatrieşifamilie, pijamale roz şi ceai de tei.
Nu.
Mai mult de atît.
E de-ajuns să simţi că trăieşti (şi nu numai să trăieşti drept acceptare, drept ceva-care-e-bine-să-se-întîmple) pentru ca tu să pari şi mai frumoasă la fereastră, cu ţigara-n mîna-ţi dreaptă, gura-ti veşnic pofticioasă şi ochii mai verzi decît albastrul cerului.
"Puisque la terre est ronde, mon amour, t'en fais pas, mon amour, t'en fais pas."
Să lansezi vorbe dulci spre azur, azur, azur şi sa te trezeşti cu geamul spart, stai în pat fără să-ţi mănînci desertul, copil rău ce eşti şi ce mai contează dacă cioburile nu-s decît un puzzle al paradisului pierdut.
"Du-te-n mă-ta!" (zise unui cui), "nu mă lasă nici măcar să gîndesc în linişte, la naiba."
Da, la naiba cu pusul de beţe-n roate! Ai uitat că jocurile se fac singure?
Te provoc să mă găseşti fără să mă cauţi. Cap ou pas cap?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...