Dar cu toata sinceritatea marturisirii, fel de fel de ganduri nutresc altfel de nelinisti. Inchid ochii si un zambet adevarat si larg mi se intipareste pe interiorul epidermei. Simt fiecare vena, fiecare celula clocotind. Apoi racoare. Si liniste. Si in interioriul acestei linisti exista o bucurie subtila, dar intensa, exista pace.
Deschid ochii si ma izbeste realitatea. Ganduri peste ganduri, racoarea dispare si trupul incepe sa-mi clocoteasca sub presiunea grijilor. Intrebari retorice perpetue. Dubii. Anxietate.
Realitatea doare pentru ca-i dam prea multa importanta, analizam lucruri fara importanta prea mult in detaliu, neuitand bineinteles sa ramanem morali. Societatea ne cere asta.
Multi dintre noi ne degradam cu cat ne apropiem de moarte. Vicii, spaime, lasitati sunt sumedenie.. Un opium ieftin, de altfel, foarte ieftin..
Istrate se tranti obosit in pat. Cateva clipe ramase nemiscat, rezemandu-si capul pe brate, cu ochii intredeschisi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu