...nici macar gemul de prune nu era oferit fara un aforism.
Exista vreun moment aparte azi, pe care-l pot pierde din neatentie sau din prea buna atentie, sau din ciocolata cu fistic? Un moment care mi-ar putea schimba drumul intr-o clipa, dar totodata cand ma gandesc ca totusi imi place drumul meu, e infinit de lung, lat de cel putin 2 metri jumate, pavat cu pietre rare, maci pe o parte si pe alta si cate un zambet la fiecare 5 centimetri parcursi...
Si totusi.. ii simt parfumul transpiratiei si al comorilor lui si e atat de tulburator de personal, mai personal ca orice personal de Constanta-Bucuresti Obor.
O, astazi sunt fericita. Imi las prosopul sa-mi pastreze urmele sanilor. Respiratia mea devine calma si regulata cu drag de-al meu armasar. Abdomenul se ridica si coboara ca in filmele cu cowboy.
Seman prea mult cu Don Quijote pentru a vedea altfel lucrurile.
Si daca n-as fi vineri, m-ai mai iubi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu