Cînd termin cu privitul in gol sau cu număratul capetelor de vacă furajată, ori pur şi simplu acum, în timp ce scriu, aud un sunet colorat, care se apropie si se îndepărtează, păţeşte tot felul de chestii.
Ne dăm vag întîlnire într-un loc, la o oarecare ora, căci ne place să-nfruntăm primejdia de a nu ne găsi, de a ne petrece ziua singuri şi posomorîţi cu fundul pe o bordură, privind trecatorii, sau într-un parc, culegînd o frunză de pe marginea aleii, confesîndu-i-ne cîteva clipe, netezind-o, sfîrşind bineînţeles prin a o rupe, rămînînd doar cu nervurile.
Mareasezbatedefrigsubmirosdevinfiertşineleagacumîinileeiplinedesare.
Ţine-mă de mînă într-un bungalou hollywoodian. Strînge-mă tare, dar nu prea. Şi totuşi, mai bine pleacă. Prefer să rămîn singură aici, fără tine, citind-o-carte-în-plus.
Dezlănţuie-te în întuneric în preajma mea. Nu te lipsi de şansa de a înota in mister. E vremea să te plimbi, e vremea să fugi.
Ea îşi poartă capul aşa drept,
ca o statuie în cer,
braţele ei sunt perverse şi picioarele lungi.
Cînd se mişcă ea, mintea-mi ţipa cîntecul ăsta.
Asculta mai multe audio Muzica
probabil că are să plouă, salcia pare suspendată în aerul umed.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu