Dumnezeul lui era sfasiat de-o boala si acum nu-si mai gasea linistea. Stia c-avea o minge din vinilin pe care o aprecia, si-o spargea de fiecare data cand avea chef sa umfle ceva. "Am plamanul stang praf, cancer, si imi este foarte frig!"
Nu-si mai aduce aminte pe cine a futut ultima oara; parca o chema, sau poate ca nu; cert e ca nu ar mai vrea s-o revada. Uita tot ce-am scris pana acum, dar isi mentine echilibrul.
Cliseul a inceput sa vanda, si el este un scriitor cliseist.
L-as ucide.
Sora lui e moarta dupa el. Seara de seara, se lasa violata. Si ea e tipa despre care scrie mereu; pacat ca doar el se gandeste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce chestie, citesc asta la o zi dupa moartea lui Ghitulescu... nasol camd moare cate unul - e ca o invitatie, "tu urmezi, tu urmezi"...
RăspundețiȘtergereNu neaparat. poate doar o reamintire a faptului ca nu suntem nemuritori si ca trebuie sa ne bucuram mai mult de clipa prezenta si s-o traim cu adevarat. ca sa nu ne trezim intr-o zi ca de fapt nu ne mai trezim si n-am realizat nimic pana atunci. a fost doar pierdere de timp
RăspundețiȘtergere