Pasul următor

Pink Floyd - Echoes
Asculta mai multe audio Muzica

O masă rotundă şi mare. Niciun cavaler prezent.
Pulpa de portocală zdrobită se prelinge de-a lungul gîndului prelung, dar nu mai lung de şapte mile. Din punct de vedere psihologic, cifra şapte are o poziţie mediană între prea mult şi prea puţin. Ce e mai puţin decît deloc? Un nimic aberant precum unul mai mic decît un ou mare.
Indecenţă obligatorie şi ecranizată. Jurnale intime, dar nu mai intime decît un sărut franţuzesc sau o constrîngere de bale, argotic formulat.
Ideal ar fi să nu-mi pese. Ideal ar fi un ceai fierbinte cu multă lămîie. Şi mai ideal ar fi o cabană la munte.
Numaiinventacărămizipentrupropriuţizid.
Acest new deal expus in termeni precum disciplină, credinţăpatrieşifamilie, pijamale roz şi ceai de tei.
Nu.
Mai mult de atît.
E de-ajuns să simţi că trăieşti (şi nu numai să trăieşti drept acceptare, drept ceva-care-e-bine-să-se-întîmple) pentru ca tu să pari şi mai frumoasă la fereastră, cu ţigara-n mîna-ţi dreaptă, gura-ti veşnic pofticioasă şi ochii mai verzi decît albastrul cerului.
"Puisque la terre est ronde, mon amour, t'en fais pas, mon amour, t'en fais pas."
Să lansezi vorbe dulci spre azur, azur, azur şi sa te trezeşti cu geamul spart, stai în pat fără să-ţi mănînci desertul, copil rău ce eşti şi ce mai contează dacă cioburile nu-s decît un puzzle al paradisului pierdut.
"Du-te-n mă-ta!" (zise unui cui), "nu mă lasă nici măcar să gîndesc în linişte, la naiba."
Da, la naiba cu pusul de beţe-n roate! Ai uitat că jocurile se fac singure?
Te provoc să mă găseşti fără să mă cauţi. Cap ou pas cap?