Mure-n semn de prietenie

Isi alege, lesne de inteles astfel, subiectul cu inversunare. Era o mare-ntreaga de bilete, numerotate de la 1 la 10. Sub fiecare bilet era un alt numar; fiecare numar tras iti dadea un indiciu. Cineva a tras biletul numerotat 2, si pe el era inscris un nume.
Si-a dat seama tarziu de asta, dupa ce-a bagat deja biletul in buzunar. Avea buzunarul rupt.
Si nasul plin de cocaina. Toti il priveau cum incepea sa se dezbrace lasciv, desenand zeci de nume cu degetele mazgalite de tempera pe paru-i de pe piept si cantand din rasputeri, dar totusi cu o voce suava, The Beatles.
La cinci metri departare, biletul invelea 1 gram de muguri pisati si uscati.
Si-a dat foarte tarziu seama unde isi pusese cheile de la masina. Le uitase la ea-n camera; batu la usa; usa era intredeschisa.
Camera era asuprita unor umbre, pe care el le lasase acolo de ceva timp.
Pe pat, ea se penetra cu un vibrator, cu o forma circulara. Si-a adus aminte ca ea lucra intr-un decor infirm, si tot sporul ei normal, era plasticul.
Cum sa-i ceara acum socoteala?
Se aseza pe jos, in fund, isi scoase pila si incepuse sa-si aranjeze unghiile, privind-o.
Cu cat crestea intensitatea penetrarilor, cu atat mai repede si mai grav isi pilea unghiile, pastrandu-si totusi o privire calma.
Finalizarea consta intr-un bocet prelung insotit de aplauzele unor spectatori de la blocul de vizavi. Un violonist nu tocmai genial, uitandu-se la partitura sa, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme, in coltul camerei. Ea se ridica usor, sfasiata de placere, si-i intinse o felie de lamaie, cu care protagonistul incepuse sa-si lustruiasca unghiile proaspat pilite.