joi, 17 septembrie 2009

Un état d'âme


"Ne tinem imbratisati unul pe celalalt, in timp ce ne ridicam impreuna in lumina unei noi vieti, care este plina de bucurie si infricosatoare in acelasi timp. Si tocmai in clipa in care povestea este pe punctul de a se transforma in frumusete, s-ar putea ca unul din noi sa spuna cu lasitate: "Asta cere prea mult. Nu pot s-o fac. Plec."
Lumina iubirii trebuie sa straluceasca asupra acelor aspecte din noi ce se furiseaza prin cotloane de nimeni stiute si care ne dau fiori de groaza - acele ramasite ale unor sfasieri anterioare, ce zac ascunse adanc in interiorul nostru.
Se poate, oare, ca scopul unei relatii sa fie acela de a ne deschide ranile? Intr-un fel, da, pentru ca asa are loc vindecarea. Scopul unei relatii intime nu este acela de a fi un loc unde ne putem ascunde slabiciunile, ci mai degraba, unul in care le putem lasa sa plece, noi fiind in siguranta.
E nevoie de tarie de caracter pentru a ramane cu adevarat in misterul unei relatii intime, deoarece e nevoie de forta pentru a indura un fel de chirurgie psihica, o initiere emotionala si psihologica si chiar spirituala.
Noi cautam, in mod inconstient, relatiile care ne provoaca sa ne manifestam individualitatea noastra cea mai inalta si aproape de suflet, tentandu-ne in acelasi timp, sa cadem in tiparele noastre cele mai nevrotice. Pentru a vindeca rana, trebuie mai intai sa o ingrijim. Este ceea ce face ca o relatie intima sa fie atat de incantatoare, dar, in acelasi timp, si atat de dificila. Este o investigatie indrazneata si maiestrita asupra a cine sunt cu adevarat doi oameni si a modului
in ar putea deveni."
Marianne Williamson

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...